Motto : WE HAVE THE COURAGE TO BE IMPERFECT! (Rudolf Dreikurs, Dreikurs Sayings, ICASSI,2000)
(AVEM CURAJUL de A FI IMPERFECTI!)
Pornind de la doar doua dintre celebrele expersii intalnite in activitatea de psihoterapeut si mediator parental :
1. EU stiu mai bine ce nevoi are copilul meu ! … si
2. EU te-am facut EU te omor !
… incep acest articol cu o intrebare adresata parintilor :
Sunteti siguri ca stiti, cu adevarat, care sunt nevoile (specifice) ale copilului vostru ?!
… si ma adresez voua, parintilor, pentru ca voi sunteti ADULTII in relatia parentala …
Neavand intentia si nici pretentia de a ma prezenta ca un expert in povestile specifice unei familii (consider ca fiecare dintre noi este unic si, mai ales, are problemele si trairile lui specifice),inclin sa cred ca putem invata din experientele altora si putem adapta informatiile ce ne parvin, in functie de propriul sistem de valori si traditii.
Cu alte cuvinte, daca ne pastram mintea si inima deschisa, putem primi informatiile necesare, care ne pot ajuta sa luam decizii corecte si cat mai aproape de obiectivitate in educarea copiilor (fara sa exclud o doza minora de subiectivitate).
Revenind la expresiile mai sus mentionate, incerc sa le analizez, din punctul de vedere al psihoterapeutului si al mediatorului, dupa cum urmeaza :
– ambele expresii sunt folosite cu scopul nemarturisit (inconstient) de a inchide un dialog si a marca pozitia de superioritate a autoritatii parentale; din start, parintele se situeaza pe o pozitie superioara, care nu admite un contra-argument si nu ia in seama nevoile copilului; copilul simte acest lucru si, simtindu-se amenintat, se retrage; retragandu-se, comunicarea este anulata si copilul invata ca este necesar si obligatoriu sa-si ingroape emotiile (trairile de moment); astfel, in timp, el nu-si mai recunoaste sentimentele si este afectata dezvoltarea lui emotionala (imagine si respect de sine distorsionat); la varsta adulta (chiar mai devreme, in adolescenta), in momentul in care se va confrunta cu situatii tensionante, care presupun agresiuni verbale, el ori se va retrage (perceptie = esec) ori se va revolta (perceptie = agresivitate);
– in ambele cazuri remarcam o intentie de manifestare a unui orgoliu puternic, dublat de un egocentrism, care distruge, nu construieste o relatie ;
– ambele folosesc modul imperativ, de adresare, care ascunde o dorinta de dominare a situatiei (nevoia adultului de a controla) ;
– diferenta intre cele doua expresii este data de adresabilitate: in primul caz exista o terta persoana, in cel de-al doilea caz intelegem ca este vorba despre copil.
Si lista poate continua…Cert este ca fara o comunicare de tip constructiv, reprezentata de un dialog real, in care amble parti (parinte si copil) sa poata AUZI si PROCESA informatia primita, rezultatul obtinut este unul de tip distructiv care creeaza CONFLICT.
Ca sa putem preveni o situatie de tip conflictual, in primul rand, ar fi necesar sa facem un efort de a intelege nevoile copilului nostru.
Din perspectiva adleriana (Betty Lou Bettner, Ph.D), acestea sunt:
1. CONECTARE (nevoie : socializare = ceilalti) – Perceptia copilului = are un loc in societate ; aptitudinea dobandita este cea de comunicare ; sentimentul este cel de siguranta ; comportamentul adecvat este cel de a-si face prieteni si intelegerea corecta a autoritatii (drepturi si obligatii);
2. CAPABILITATE (nevoie: independenta, autosuficienta = adecvat mediului social) – Perceptia copilului = pot sa fac ; aptitudinea dobandita este cea de autodisciplina (nu impusa, ci motivata); sentimentul este cel de competenta (este apt sa actioneze) ; comportamentul adecvat este cel de autocontrol (nu control din exterior);
3. CONTEAZA (nevoie: de a fi util, baza pentru motivatie) – Perceptia copilului = insemn ceva (pentru familie si societate) ; aptitudinea dobandita este cea de asumare a responsabilitatii; sentimentul este cel de valorizare (simte ca are valoare; are putere sa actioneze); comportamentul adecvat este cel de a putea sa contribuie cu ceva la realizarea unei actiuni;
4. CURAJ (nevoie: de a fi rezistent ; perseverenta) – Perceptia copilului = pot sa ma descurc (cu ceea ce vine din exterior, ca provocare); aptitudine dobandita este cea a unei bune judecati (discernamantul care sta la baza unei bune prioritarizari = capabilitatea de a realiza o lista de prioritati); sentimentul este cel de speranta ( nu abandoneaza, duce la bun sfarsit o actiune, un proiect); comportamentul adecvat este cel de a dori sa mearga mai departe si sa faca fata provocarilor.
La o analiza atenta descoperim premisele unei dezvoltari emotionale, armonioase a copilului care are posibilitatea de a deveni un adult echilibrat, capabil sa faca fata provocarilor din viata personala (social, profesional si emotional = intim).
Copii au nevoie sa simta ca sunt intelesi si indrumati de parintii lor ! … Stiu, din proprie experienta, ca nu este o misiune usoara pentru parinti !
Nu degeaba se spune ca meseria de parinte este cea mai dificila, si nimeni nu ne pregateste pentru ea !…Totusi, exista acum posibilitatea de a te informa mult mai usor (internet) cu privire la ce poti face pentru copilul tau … Numai sa iti doresti ! Iata mai jos un material in limba engleza:
In final, as dori sa atrag atentia asupra multiplelor efecte negative ale emotiilor distructive nemanifeste in viata copilului – pornind de la tristete, care poate degenera in depresie, pana la manifestari organice de tipul ticurilor, lesin (pierdere cunostiinta) sau mai grav: afectiuni mentale. Dar, ca sa schimb tonul articolului, pot afirma: DACA VREI, POTI ! Depinde numai de tine !
Doriana-Silvia Souca
mediator & life-coach M-V
psiholog-psihoterapeut
e-mail : contact@psihobv.ro
website : www.psihobv.ro
