Meniul
In ultima vreme am interactionat cu doua fenomene aparent diferite, dar care pastreaza o samanta comuna: pe de o parte, dorinta tot mai acuta a oamenilor de a se regasi, iar pe de alta parte, intentia la fel de arzatoare a altora de a porni pe un drum propriu.
Sunt cei pe care ii auzim brusc ca ar pleca in Peru sau in creierul muntilor pentru a petrece timp cu ei insisi. Sunt cei care se simt cu usurinta coplesiti de ceilalti si care au convingerea ca separarea de cei din jurul sau ii poate ajuta sa se reorienteze spre propria fiinta.
Ii vad pe ceilalti drept piedicile puse in calea indeplinirii scopului lor si incearca din rasputeri sa se descurce pe cont propriu.
Ambele categorii ii aseaza din start pe ceilalti intr-un plan secund, uitand totodata importanta prezentei lor.
Cu siguranta exista atat aspecte pozitive, cat si negative care se regasesc in fiecare categorie, dar ceva imi spune ca avem de-a face cu doua extreme. La urma urmei, daca am pleca in India doar pentru “a ne regasi”, situatia in care ne aflam nu este deloc una colorata. Ea ne ofera doar doua posibilitati, ceea ce ne determina sa vedem lucrurile in alb sau negru.
Cred din rasputeri ca fiecare are o nevoie fireasca de a petrece timp cu el insusi, insa nu cred ca trebuie sa pleci pana la capatul pamantului pentru a face acest lucru. Totusi, daca vom actiona astfel, ceva imi spune ca nu ne vom elibera de poverile pe care le ducem in spate, ci din contra, acestea vor reprezenta surplusul de bagaj la care nu ne-am fi asteptat.
Ajunsi la capatul pamantului, vom fi tot noi insine. Iar acest lucru poate fi cu adevarat dureros, mai ales daca ne-am creat o multime de asteptari legate de posibila noastra schimbare.
Iar urmatoarele intrebari care exista in mintea mea este:
Procedand astfel, tot de noi vom fugi poate tot pana la capatul pamantului…
Oricat de mult vom incerca, nu putem anula prezenta celorlalti din vietile noastre.
Este imposibil atata vreme cat urmam legile nescrise ale locului in care ne aflam. Poate ca o adevarata provocare pentru toti acesti oameni este sa se caute chiar in momentele in care interactioneaza cu ceilalti. Si chiar daca uneori vor fi precum un titirez care se invarte spre niciunde, sa gaseasca puterea sa se opreasca.
Oricat de mult vom incerca, nu putem renunta la ceilalti. Singurul lucru care ne apartine cu adevarat este alegerea de a-i privi pe acestia ca pe un dar sau ca pe o povara.
Sunt Mihaela Marinaș. Un spirit vizionar, cu misiunea de a aduce pe Pământ o nouă paradigmă în spiritualitate, relații și business. Catalizator pentru mii de suflete ale căror vieți le-am atins în cei 14 ani de lucru cu oamenii. Am creat și dezvoltat zeci de programe, cursuri, traininguri de evoluție spirituală, relații, Înregistrări Akashice și Înregistrări Akashice pentru business.
Cei care vin cu sufletul deschis spre spațiile conținute prin mine și se află în momentul potrivit în călătoria lor își pot transforma cele mai dureroase și mai ascunse tipare și tot ceea ce îi ținea departe de conexiunea cu Sinele lor real. Oamenii și business-urile care vin în contact cu mine intră într-un proces care le poate readuce Sufletul pe linia reală de destin. Este ceva ce se face prin mine în mod firesc și este darul sufletului meu în această viață.
Echipa care dezvolta acest site va roaga sa nu copiati articole de pe site si sa le publicati la voi pe blog/site/facebook sau in orice alta parte. Daca doriti sa ne ajutati, va rugam sa scrieti articole originale si sa puneti link catre noi, daca ceva din ceea ce scriem v-a inspirat.
