elefant.ro

Ce ne mentine sanatosi si fericiti pe masura ce inaintam in viata? Ce ne aduce, cu adevarat, fericirea ?

Iata intrebari fundamentale la care urmatorul discurs Ted.com prezentat astazi incearca sa raspunda:

Daca ar trebui sa investesti acum in cea mai buna varianta viitoare a ta, unde ti-ai pune timpul si energia? In cadrul unui studiu recent, subiectii au fost intrebati care este cel mai important scop al lor in viata si peste 80% au spus ca scopul lor in viata este sa se imbogateasca. Si alti 50% din acesti adulti tineri au declarat ca scopul lor major in viata este sa devina faimosi.

Ni se spune in mod constant sa muncim, sa ne straduim mai mult ca sa avem mai mult. Ni se da falsa impresie ca acestea sunt lucrurile dupa care trebuie sa tanjim pentru a avea o viata mai buna.

Insa este imposibil sa primim poza de ansamblu, a intregii noastre vieti, a alegerilor pe care oamenii le fac si a modului in care aceste alegeri functioneaza pentru ei.

Mult din ceea ce stim despre viata oamenilor stim pentru ca le cerem oamenilor sa-si aminteasca trecutul. Uitam mare parte din ceea ce se intampla cu noi in viata, iar uneori amintirea este creativa.

Dar cum ar fi daca ne-am putea privi intregile vieti cum se desfasoara prin timp? Cum ar fi daca am putea sa studiem oamenii din momentul in care sunt adolescenti pana la batranete, sa vedem ce le aduce cu adevarat fericirea si ce ii mentine sanatosi si fericiti?

Asa ca am facut acest lucru. Studiul dezvoltarii adultului facut la Harvard este cel mai lung studiu legat de viata adulta care s-a facut vreodata.

Timp de 75 de ani, acest studiu a urmarit viata a 724 de barbati, an dupa an, adresandu-le intrebari despre munca lor, despre viata de acasa, despre sanatate, despre fericirea din viata lor, adresand aceste  intrebari fara se se stie cum se va desfasura povestea lor de viata.

Studii ca astea sunt foarte rare. Aproape toate proiectele de genul asta sunt desfiintate in decursul unui deceniu, fie pentru ca multi oameni renunta la studiu sau resursele pentru studiu se risipesc, fie pentru ca cercetatorii isi pierd interesul sau mor si nu se mai gaseste nimeni care sa investeasca energie in asa ceva.

Dar, printr-o combinatie de noroc si de perseverenta a catorva generatii de cercetatori, studiul nostru a supravietuit. Aproximativ 60 din cei 724 de subiecti  sunt inca in viata, participand inca la studiu, majoritatea avand in jur de 90 de ani. Iar acum incepem sa-I studiem pe cei 2000 de copii ai acestor barbati. Sunt al patrulea director al studiului.

Din 1938, am urmarit vietile acestor doua grupuri de oameni. Primul grup a inceput cu cei care au terminat colegiul in timpul celui de-al doilea razboi mondial si apoi s-au dus in razboi. Al doilea grup care a urmat a fost acela al unui grup de baieti din cartierele saracacioase ale Bostonului, baieti alesi pentru studiu pentru ca proveneau din familiile dezavantajate ale Bostonului in anii 1930. Multi traiau in locuinte in care nu aveau apa.

Atunci cand au intrat in studiu, toti acesti adolescent au fost intervievati. Au fost examinati medical. S-a mers la ei acasa si s-a vorbit cu parintii. Si cand acesti adolescenti au crescut, au devenit muncitori, avocati si doctori iar unul a devenit Presedinte al Statelor Unite. Unii au devenit alcoolici. Cativa schizofrenici. Unii s-au catarat pe scala sociala de la baza pana la varf iar altii au facut calatoria in sens invers.

Initiatorii studiului nu si-au imaginat nici in cele mai indraznete vise ca eu voi sta aici, 75 de ani mai tarziu, spunandu-va ca studiul inca continua. La fiecare doi ani, staff-ul nostru de cercetare ii suna pe acesti barbati si le pune inca un set de intrebari despre viata lor.

Multi din oamenii din Boston ne intreaba ”De ce tot vreti sa ma studiati? Viata mea nu este chiar atat de interesanta!” Oamenii de la Harvard n-au pus niciodata intrebarea asta.

Pentru a obtine cea mai clara poza a acestor vieti, nu le trimitem doar un chestionar. Ii chestionam in sufrageriile lor. Obtinem inregistrarile medicale de la doctori. Le luam sange, le scanam creierul, vorbim cu copiii lor. II inregistram atunci cand vorbesc cu sotiile lor despre temerile cele mai mari din viata lor. Si atunci cand, acum vreo zece ani, le-am intrebat pe sotiile lor daca ar vrea sa devina subiecti in studiu, multe femei au zis: “Stiti, ar cam fi cazul.”

Deci, ce am aflat din acest studiu? Care sunt lectiile extrase din mii de pagini de informatii pe care le-am aflat despre aceste vieti? Ei bine, lectiile nu sunt despre bogatie, faima sau a munci din greu.

Cel mai clar mesaj pe care l-am obtinut din acest studiu de 75 de ani este: Relatiile de calitate sunt cele care ne aduc fericirea, mentinandu-ne fericiti si sanatosi. Punct.

Am aflat trei lectii majore despre relatii. Prima lectie este aceea ca conexiunile sociale sunt bune pentru noi si ca singuratatea ucide. Se pare ca oamenii care sunt mai conectati social cu familia, prietenii si cu comunitatea stau mai bine cu fericirea din viata lor, sunt mai sanatosi psihic si traiesc mai mult decat oamenii care sunt mai putin conectati.

Iar experienta singuratatii se dovedeste a fi toxica. Oamenii care sunt mai izolati de ceilalti decat isi doresc sunt mai putin fericiti, sanatatea lor se inrautateste pe la mijlocul vietii, functionarea creierului intra in declin mai repede si traiesc vieti mai scurte decat oamenii care nu sunt singuri. Si lucrul trist este ca, in orice moment, mai mult de unul din cinci americani raporteaza ca este singur.

Si stim ca poti fi singur intr-o multime sau poti fi singur intr-un mariaj, asa ca a doua lectie importanta pe care am invatat-o este: nu conteaza numarul prietenilor pe care ii ai, nu conteaza daca esti sau nu intr-o relatie stabila, ci conteaza calitatea relatiilor apropiate.

A trai intr-un conflict continuu nu este in regula pentru sanatatea noastra. Casniciile cu conflicte multe, fara afectiune, nu sunt bune pentru sanatate si sunt mai daunatoare pentru fericirea individului chiar decat a fi divortat.

Din momentul in care am inceput sa-i urmarim pe oamenii nostri pana in anii 80, am vrut sa privim inapoi la viata lor si sa vedem daca am fi putut prezice cine va fi fericit si sanatos ca octogenar si cine nu. Si cand am adunat la un loc ce stiam despre ei la varsta de 50 de ani, am observant ca nu nivelul de colesterol prezicea cum vor imbatrani ei. Era vorba de nivelul de satisfactie in relatiile lor.

Oamenii care erau cei mai satisfacuti in relatiile lor la varsta de 50 de ani erau cei mai sanatosi la varsta de 80. Si relatiile bune si apropiate pareau sa ii protejeze pe multi de dificultatile procesului de imbatranire. Oamenii care experimentau fericirea in relatiile lor raportau ca, la 80 de ani, in zilele in care aveau dureri mai mari, dispozitia lor era tot buna. Dar pentru oamenii care erau in relatii nefericite, in zilele in care aveau dureri fizice, durerea era amplificata de durerea emotionala.

Si a treia lectie importanta pe care am invatat-o despre relatii si sanatate este urmatoarea: relatiile bune nu doar ca ne protejeaza corpurile, ci ne protejeaza si creierele. Se pare ca a fi intr-o relatie sigura cu o alta persoana la varsta de 80 de ani este un lucru benefic si  ca oamenii care sunt in relatii in care simt ca pot conta pe cealalta persoana la nevoie stau mai bine cu memoria la batranete.

Oamenii care sunt in relatii in care simt ca nu pot conta pe cealalta persoana experimenteaza un declin al memoriei mai timpuriu. Iar acele relatii bune nu trebuie sa fie calme tot timpul. Unele cupluri se pot certa din cand in cand, insa atata timp cat simt ca pot conta pe celalalta persoana, aceste certuri nu le afecteaza calitatea memoriei.

Deci stim cu totii ca relatiile sunt bune pentru sanatatea si fericirea noastra. De ce este atat de greu sa intelegem acest lucru si atat de usor sa-l ignoram? Pentru ca suntem oameni. Ceea ce ne-am dori este o rezolvare rapida, ceva ce putem ingurgita rapid, dupa care sa avem vieti minunate.

Relatiile sunt complicate si presupun munca grea, o munca ce nu se sfarseste niciodata.  Oamenii cei mai fericiti din studiul nostru intins pe 75 de ani erau oamenii care muncisera in mod activ la relatiile lor. La fel ca in studiul recent, multi din oamenii nostri atunci cand au intrat in studiu credeau ca faima, bogatia si realizarile sunt cele ce aduc fericirea in viata. Dar dupa acesti 75 de ani, studiul nostru a aratat ca oamenii multumiti de viata lor erau cei cu relatii, cu familie, cu prieteni si cu relatii stabile cu comunitatea in care traiau.

Deci, ce putem spune despre tine? Sa zicem ca ai 25, 40 sau 60 de ani. Cum arata viata ta relationala?

Posibilitatile sunt nesfarsite. Poti sa gasesti solutii precum: inlocuitul timpului pentru televizor cu timpul pentru prieteni, sau poti sa alegi sa dai viata unei relatii invechite prin a face ceva nou, precum plimbaril lungi sau intalniri seara sau poti sa te reintorci la acei membri ai familiei cu care n-ai mai vorbit de ani de zile, pentru ca toate acele certuri familiale atat de comune au cerut o taxa mult prea mare.

Mi-ar placea sa inchei cu un citat din Mark Twain. Acum un secol, privind inapoi la viata sa, a scris asta:  “Viata este prea scurta pentru ciorovaieli, scuze, gelozii, tragere la raspundere. Exista timp doar pentru a iubi. “

O viata buna se construieste cu relatii bune.

Multumesc. Aplauze.

2 COMENTARII

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here