Dialogul unui ucenic cu maestrul sau

Ce inseamna sa fii ucenic al unui maestru saman? Inseamna sa inveti respectul si iubirea profunda pentru tot ceea ce inseamna viata si, in acelasi timp, sa treci dincolo de cunostinte, pe taramul cunoasterii. Inseamna sa treci din taramul probabilului in taramul posibilului, si de acolo, pe teritoriul imposibilului.

 Inseamna foarte multe lucruri. Va lasam sa intuiti cateva dintre ele, urmarind un fragment din dialogul ucenic-maestru, dintr-o carte superba, ca si titlul pe care il are : “Cele sapte pene ale vulturului”, Henri Gougaud, Editura Elena Francisc

“- Iubirea intr-o piatra, simtirea, toate lucrurile pe care le-am facut de cand te cunosc, la ce servesc? E bine, e placut, dar n-are o existenta reala. E pura inventie, nu?

S-a oprit la marginea potecii, m-a privit din cap pana-n picioare, cu un aer extrem de suparat. Mi-a zis:

– Dar pentru asta suntem pe lume! Pentru a inventa viata!

S-a asezat, a smuls un fir de iarba de langa piciorul sau si a inceput incet sa-i zdrobeasca radacina intre degete. A facut asta un minut, apoi a aruncat planta. Degetele ii erau patate de un suc galben, lucitor. A scos un banut din buzunar si l-a pus pe pamant.

– Priveste.

Degetele sale erau magnetizate; atrageau banutul care se lipea de ele cum un capat de fier se lipeste de un magnet. A smuls un fir asemanator. Mi l-a intins:

– E randul tau.

Am facut la fel ca el. N-am atras nimic. El mi-a spus:

– E normal. Iarba asta este sora mea cea mica. De aceea m-a ajutat. Daca ai fi iubit-o ca pe surioara ta, te-ar fi ajutat la fel. Asculta. Ceea ce iti voi spune, e odata pentru totdeauna. Nu vom mai vorbi despre asta. Viracocha a creat viata. Noi suntem copiii sai. Trebuie sa-i urmam opera, trebuie sa cream, sa inventam fara incetare, asa cum a facut-o el. Este cel mai bun mijloc de a-l servi. Important nu e Viracocha, ci capacitatea ta de a-i capta puterea, care singura permite transformarea lucrurilor. Nu pentru a te servi de ele, ci pentru a le inflori, pentru a le face sa intre in demnitatea vietii si pentru a intra impreuna cu ele.

Dar tu, tu gandesti. Ceea ce tu crezi ca e inteligenta iti spune ce e posibil si ce e imposibil. Dar nu adevarata ta inteligenta iti spune asta, ci minuscula experienta pe care o ai despre lume. Viracocha nu gandeste. Nu e inteligent, nu se pierde in meditatii despre lume. El da viata, se bucura si iubeste chestia asta. Nu-l cauta pe Viracocha in cer sau in temple. Ramane in corpul tau, in simtamintele tale. El acolo e… Si permite-i sa iasa din cand in cand. O sa vezi ce este capabil sa faca. Stii ce a facut pentru mine? Mi-a dat o pana de vulpe.

Mi-a intins gatul, pentru a pipai pana sa de vulpe. Am ramas cu gura cascata, nestiind ce sa fac. Am intins mana si am spus prosteste:

– Dar vulpile nu au pene.

Uitatura pe care mi-a aruncat-o m-a tintuit de piatra pe care eram asezati.

– Cine esti tu sa decizi ce este si ce nu este? Daca ai fi fost mai putin idiot, daca ai fi avut numai o scanteie de vrajitorie, stii ce ai fi spus? “Si daca ar fi adevarat?”Si ti-ar fi simtit pieptul deschizandu-se, burta razand, corpul cantand pana in varful unghiilor.”