Povestea de mai jos spusa de Angela Patton, detinatoarea organizatiei non-profit Camp Diva, este mai mult decat o lectie de dezvoltare personala, prezentand felul in care legatura dintre fete si tatii lor este importanta nu numai la nivelul fizic, ci si la nivelul emotional.

Mai multe despre puterea acestei relatii cu rol de formare in viata tinerelor, cat si despre mentinerea acestei conexiuni in ciuda imprejurarilor nefavorabile, veti gasi in filmuletul de mai jos.

,,Stateam cu fetele mele si Joy a spus: ,,Mi-ar placea ca tatal meu sa ma mai lase in pace. Ma suna tot timpul…”

,,Noroc ca te suna”, spune Jasmine. ,,Eu nu mi-am mai vazut tatal de ani de zile.”

In acel moment, am constientizat ca fetele aveau nevoie de o modalitate de a se conecta cu tatal lor. La Camp Diva, organizatia mea non-profit, avem tipul acesta de conversatii tot timpul pentru a ajuta fetele africane sa se pregateasca pentru trecerea lor catre feminitate. Fetele acestea aveau nevoie de o modalitate de a-si invita tatii in vietile lor.

Asa ca mi-am intrebat fetele: ,,Cum putem ajuta alte fete sa dezvolte relatii armonioase cu tatii lor?”

,,Hai sa organizam un dans”,

a spus o fata si toate celelalte au venit in spatele ei. Au inceput sa viseze la decoratii, invitatii, la rochile pe care urmau sa le poarte si la ceea ce tatii lor puteau sau nu puteau sa poarte. (rasete) Nici nu am apucat sa clipesc, dar chiar daca as fi avut ocazia sa opresc aceste fete, tot nu as fi facut-o deoarece unul dintre lucrurile pe care le-am invatat despre fete de mai mult de un deceniu incoace este ca ele deja stiu de ce au nevoie. Aceasta intelepciune traieste in interiorul lor. Atata timp cat au o baza, un mentor si resurse, ele pot construi ceea ce este nevoie, nu numai pentru a supravietui, ci si pentru a inflori.

Asadar, am organizat un dans, iar fetele si tatii lor au venit fara intarziere. Erau imbracati la fix. S-au purtat dragut. (rasete) S-au purtat prostut. Chiar s-au bucurat de compania celuilalt. A fost un succes maret. Asa ca feteleau decis ca acesta sa devina un eveniment anual.

Astfel, anotimpurile au trecut, deci era timpul pentru un nou dans, cand, o fata pe nume Brianna a spus: ,,Tatal meu nu poate veni la acest dans, iar toata chestia asta ma intristeaza.”

,,De ce nu poate?” au intrebat fetele.
,,Pentru ca este in inchisoare”, a recunoscut curajoasa.
,,Si nu poate iesi din inchisoare pentru o zi?” a intrebat o fata. (rasete)
,,Si sa vina cu catusele la maini? Este mai rau decat sa nu vina deloc.

In acel moment, am vazut o oportunitate pentru fete pentru a creste si pentru a deveni propriile eroine. Asa ca am intrebat: ,,Ce credeti ca ar trebui sa facem in legatura cu aceasta situatie? Vrem ca toate fetele sa traiasca aceasta experienta a dansului, nu-i asa?”

Asa ca fetele s-au gandit pentru un moment, iar una dintre ele a sugerat:

,,De ce nu organizam dansul in inchisoare?”

Multe dintre fete s-au indoit de aceasta posibilitate si au spus: ,,Esti nebuna? Cine crezi ca o sa le permita unor fete mici imbracate (rasete) sa vina in inchisoare si sa danseze cu tatii lor in costume Spongebob?” Pentru ca asa se numesc.
Am spus: ,,Fetelor, nu stiti niciodata pana nu intrebati.”

Asa ca o scrisoare a fost redactata pentru seriful orasului Richmond, semnata de fiecare fata in parte si trebuie sa recunosc, este un serif destul de special. M-a contactat imediat si a spus ca de fiecare data cand apare o oportunitate pentru a reuni familiile, usa lui este intotdeauna deschisa. El stia un lucru: faptul ca atunci cand tatii sunt conectati cu copiii lor, este foarte putin probabil ca acestia sa se mai intoarca.

Asadar, 16 detinuti si 18 fete au fost invitati. Fetele erau imbracate cu hainele lor cele mai frumoase, iar tatii au renuntat la costumele lor galbene si albastre in favoarea cravatelor si a camasilor. S-au imbratisat. Au impartit o masa copioasa formata din pui si peste. Au ras impreuna. A fost frumos. Tatii si fetele lor au experimentat chiar ocazia de a avea un contact fizic, ceva ce multi dintre ei nu mai avusesera de multa vreme. Tatii erau intr-un loc in care isi puteau vedea fetele jucandu-se. Pana si gardienii au inceput sa planga.

Dar dupa ce dansul a luat sfarsit, am constientizat cu totii ca tatal va fi in continuare in inchisoare. Asa ca ne-am dat seama ca trebuie sa cream ceva ce fetele puteau sa ia cu ele. Am luat astfel camere de filmat cu ajutorul carora am intervievat pe fiecare in parte. Aceasta avea sa fie puntea de legatura, asa ca atunci cand li se facea dor unul de altul sau se simteau deconectati, se puteau reconecta prin imagini. Nu o sa uit niciodata fata aceea care si-a privit tatal in ochi si tinand camera in mana, a intrebat:

,,Taticule, ce vezi atunci cand ma privesti?”

Deoarece tatii nostri sunt oglinzile care se vor reflecta in momentul in care decidem tipul de barbat pe care il meritam si felul in care ei ne privesc pentru restul vietii noastre.

Stiu asta foarte bine deoarece am fost una dintre acele fete norocoase. L-am avut pe tatal meu intotdeauna in viata mea. Este aici chiar si astazi.

(Aplauze)

Tocmai de aceea conteaza atat demult pentru mine sa ma asigur ca aceste fete sunt conectate cu tatii lor, in special cele care sunt separate de ei din cauza usilor de metal. Pur si simplu am creat o forma prin care fetele care au intrebari grele in sufletul lor sa fie in pozitia sa puna aceste intrebari tatilor lor si sa le fie data tatilor o modalitate de a le raspunde. Pentru ca stim ca tatii pleaca avand un singur gand: Ce fel de femeie pregatesc pentru aceasta lume? Chiar daca un tata este inchis, acest lucru nu inseamna ca trebuie sa fie indepartat si din viata fetei lui.

(Aplauze).”

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here