Cine ai fi fara gandul ca fericirea ta depinde de altcineva?

Pentru acest weekend va las cu aceasta intrebare si cu raspunsurile din cartea “Am nevoie de iubirea ta- sa fie oare adevarat?”( Editura Elena Francisc) care apartine uneia dintre autoarele mele preferate: Byron Katie.

“Daca simti in felul tau in aceasta privinta, iata un exercitiu care te poate ajuta sa raspunzi la asta. Mai intai, aminteste-ti ce inseamna iubirea. Ce este experienta iubirii pentru tine? Ca sa localizezi aceasta experienta, stai linistit, inchide ochii si adu-ti aminte un anumit moment cand ai trait iubirea.

Aminteste-ti ce simteai in corpul tau. Poate era un moment cand stateai in bratele cuiva, sau te-ai aruncat in apa, sau ai privit un copil dormind, sau poate ca ai fost chiar singur, fara sa faci nimic iesit din comun.

Cand gasesti momentul in care a aparut iubirea, incearca ceva ce nu ai mai facut inainte. Concentreaza-te in interior si retraieste senzatiile. In loc sa te concentrezi pe persoana sau lucrul care crezi ca te-a facut sa traiesti iubirea, observa ce s-a intamplat inauntrul tau. Concentreaza-te pe ce ai simtit tu. Pur si simplu traieste experienta aceea pentru o vreme, ca sa stii ce este.

Scrie pe hartie cateva cuvinte care exprima experienta. Incearca sa afli ce-ti trebuie ca sa simti din nou la fel, chiar acum, sau in orice moment.

Iata ce a descoperit o doamna cand a facut experimentul: 

<Am crescut cu niste parinti care pareau sa-si doreasca un anume fel de fiica: tacuta, rezervata, talentata dar modesta, respectuoasa, inteligenta dar umila. Am crezut ca pentru a le obtine iubirea si aprobarea aveam nevoie sa fiu acea persoana.
A fost un joc dur de jucat, dar am invatat bine regulile si parea ca sunt fata buna pe care si-o doreau. Am invatat ca pentru a-i face pe oameni sa ma placa, trebuia sa-mi dau seama ce voiau si sa ma prefac ca sunt acea persoana. Lucrul asta parea sa fie eficient mai ales de cand am inceput sa atrag sexul opus.

De la 15 la 25 de ani m-am descurcat sa-I fac pe multi baieti si barbati sa se indragosteasca de mine. Era mereu dramatic si interesant, dar eu nu m-am simtit niciodata cu adevarat implicata. De indata ce le castigam atentia, ma plangeam ca nu iubeau adevaratul meu eu si treceam la urmatorul.

Un barbat a pus capat modelului. El nu a raspuns la probele la care voiam sa-l supun ca sa aflu cum voia el sa fiu; nici nu parea sa le observe. Nu facea decat sa ma priveasca si sa ma asculte. Stiam ca era pe punctul de a se indragosti de mine, dar nu-mi dadeam seama din ce unghi. Nu stiam cum sa actionez sau cine sa fiu. Cand am izbucnit in lacrimi la un restaurant sic, m-a dus la masina si m-a tinut in brate in timp ce plangeam. Nici macar nu a incercat sa ma faca sa-i explic.

Intr-o seara am planuit sa merg la el la apartament sa luam cina si sa petrec noaptea acolo. Dar a sunat in seara aceea si mi-a spus ca a avut o zi epuizanta la serviciu. Voia sa mearga la culcare mai devreme si sa ma vada a doua zi. Am fost furioasa si m-am simtit respinsa, dar am zis: “Nicio problema. Si eu sunt obosita.” Apoi m-am imbracat si m-am dus intr-un club de dans cu intentia de a atrage un alt tip sa egalez scorul. Dar cand am ajuns la club, m-am asezat si am inceput sa pun sub semnul intrebarii ce s-a intamplat. “M-a respins.” “Se joaca cu mine”. Am vazut ca nu prea am crezut acest lucru. Mi-am dat seama ca eu ma jucam de fapt cu el si ca nu trebuia. Nu era nevoie sa castig. Usurarea s-a revarsat asupra intregului meu corp si muzica a inceput sa se miste exact prin mine. M-am trezit sarind singura pe ringul de dans, dansand pur si simplu pentru bucurie. Am dansat ore in sir, am plans, am transpirat si am ras.

Aceasta este experienta iubirii pe care am retrait-o cand am facut experimentul. Cand ma uit inauntrul sufletului meu, aceasta este experienta iubirii. Pot sa incetez sa mai lupt. Pot sa incetez sa-mi mai fie frica. Pot sa exist pur si simplu.>”