Acceptam oamenii asa cum sunt?

Fiecare din noi a spus macar o data: “ Nu-mi place cand…”, “Ma supar cand…”, “Nu suport sa…” si a avut sentimente de repulsie fata de anumite situatii sau anumiti oameni. Spunem adesea: “Nu suport cand ma intrerupe cineva atunci cand vorbesc. Nu-mi place cand oamenii vorbesc urat. Ma infurii cand oamenii spun prostii.”

Contrariul acestor afirmatii ar fi expresia unei lumi ideale. Intr-o lume perfecta oamenii nu ar intrerupe, nu ar vorbi urat si nu ar spune nimic stupid.

Dar noi nu traim intr-o lume ideala. Traim intr-o lume in care oamenii intrerup, vorbesc urat, spun multe lucruri nepotrivite si fac lucruri mai putin placute pentru cei din jur. A le cere oamenilor sa se comporte asa cum vrei tu este nerealist.

Intotdeauna vei intalni oameni care nu-ti vor urma regulile tale de comportament si principiile de dezvoltare personala. A te enerva de fiecare data cand patesti asta inseamna sa te privezi de fericire si de relatii de calitate!

Ce avem asadar de facut ? In primul rand, sa analizam ceea ce spunem. Cand spunem “ Nu-mi place cand…” spunem de fapt “Refuz sa ma simt bine cand…”Are vreun rost sa ne refuzam propria stare de bine? De ce sa nu acceptam lumea asa cum este?

Schimbarea este o usa cu clanta pe dinauntru, deci incercarile repetate de a-i schimba pe ceilalti duc la frustari.
Spunem adesea ca suntem suparati pe cei care vorbesc ca sa se afle in treaba. Dar la ce ne referim cand spunem asta? De fapt, este o expresie pe care o folosim atunci cand celilalti au o opinie diferita de a noastra. Atat timp cat cineva este de acord cu noi, este destept. Daca nu e de acord, e doar o persoana care vorbeste aiurea. Aceasta este un comportament arogant pe care fiecare l-am practicat cel putin o data in viata.

Poate ca unii spun: “Stai putin, dar tu nu esti nevoit sa ai de-a face cu colegii mei nesuferiti.”

De fapt, nu colegul este cel care te supara, ci programarea mentala din copilarie. Cand un coleg ne spune ceva dureros, acel lucru este dureros pentru copilul din noi, pentru ca nu am depasit anumite evenimente din copilarie.

Si de fapt nu esti suparat pe colegul tau, ci pe persoana din copilarie care te-a ranit. Si in fapt, ca sa complicam lucrurile, poate ca acea persoana din copilarie nici n-a vrut sa te raneasca. Tu ai fost cel care ai inteles-o gresit.

Sa incercam pentru un moment sa ne imaginam libertatea pe care am castiga-o daca ne-am deschide sufletul si mintea pentru a accepta lumea asa cum este. Este cel mai mare dar pe care il putem oferi lumii: sa o acceptam asa cum este. Si in acelasi mod, in care suntem intr-o stare de acceptare totala, putem indeplini un rol extrem de important: sa-i ridicam pe cei din jurul nostru prin atitudinea noastra.

Exista si un secret al relatiilor interumane: nu exista oameni rautaciosi. Ei doar par asa, din cauza temerilor noastre, suspiciunilor, indoielii si lipsei de informatii. Cand devenim constienti de acest lucru si nu ne lasam afectati de reactiile oamenilor, devenim purtatori ai unui mesaj de intelegere si pace de care lumea are nevoie.

Cand ii accepti neconditionat pe ceilalti, le devii superior prin insasi atitudinea ta. Daca ai puterea sa-i raspunzi cuiva care te-a insultat: “ Cred ca ai avut o zi proasta. Sper sa te simti mai bine putin mai tarziu. “ atunci ii esti superior si il poti ajuta si pe el prin atitudinea ta.

Un lucru util ieste sa ne aducem aminte ca atunci cand nu acceptam un lucru sau o persoana, ii permitem sa ne domine!