PARTEA a III-a: Nu-i luati in seama pe cei din spatele cortinei
“In spatele tronului exista ceva mai grozav chiar decat regele insusi.”
Sir William Pitt, Camera Lorzilor, 1770“Lumea este guvernata de personaje foarte diferite de cele pe care le cunosc cei de cealalta parte a cortinei. Aspectul real al problemei este ca guvernul este dominat de elementele financiare ale marilor grupuri, inca de pe vremea lui Andrew Jackson.”
Franklin Roosevelt, Presedinte al Statelor Unite, 1933
1775. Revolutia americana a inceput, coloniile americane cautand sa se elibereze de sub dominatia Angliei si a monarhiei ei opresive. Desi mai multi factori au concurat la izbucnirea revolutiei, unul in mod special, se evidentiaza ca principala cauza. Regele Angliei, George al III-lea, a scos in afara legii banii liberi de dobanda pe care coloniile ii emiteau si ii foloseau in tranzactiile dintre ele. In schimb, le-a obligat sa imprumute bani de la Banca Centrala a Angliei, cu dobanda, indatorand imediat coloniile in cauza.
De altfel, Benjamin Franklin scria mai tarziu: “Refuzul Regelui George III-lea de a permite coloniilor sa opereze un sistem monetar onest, care elibera omul de rand din ghearele manipulatorilor financiari, a fost, probabil, cauza primara a revolutiei.” In 1783, America si-a castigat independenta fata de Anglia. Oricum, lupta ei impotriva ideii de Banca Centrala si impotriva oamenilor lacomi si corupti care erau reprezentantii ei abia incepuse.
Dar ce este o banca centrala? O banca centrala este institutia care emite moneda nationala a unei tari. Bazat pe precedentul istoric, practica bancii centrale a mostenit doua puteri specifice: controlul ratelor dobanzii si controlul masei monetare, adica inflatia. Banca centrala nu sprijina, pur si simplu, economia statului cu bani, ci ii da sub forma de imprumut cu dobanda.
Prin alternarea maririi si micsorarii rezervei monetare, banca centrala regularizeaza valoarea monedei pe care o emite. Este esential sa intelegem ca intreaga organizare a acestui sistem nu poate avea ca efect pe termen lung decat un lucru: Datoria. Nu trebuie sa fii foarte inteligent ca sa le intelegi ticalosia. Fiecare dolar emis de banca centrala este imprumutat cu dobanda. Asta inseamna ca fiecare dolar emis este, in realitate, dolarul acela, plus un anumit procent de datorie pentru acel dolar.
Avand in vedere ca numai banca centrala emite moneda intregii natiuni si imprumuta fiecare dolar impreuna cu un procent de datorie, de unde vin banii cu care este platita aceasta datorie? Nu pot veni decat tot de la banca centrala.
Asta inseamna ca banca centrala trebuie sa-si suplimenteze neintrerupt provizia de bani pentru a acoperi temporar extraordinara datorie creata… ceea ce duce insa, dat fiind ca si noii bani sunt imprumutati tot cu dobanda… la crearea unei datorii si mai mari. Rezultatul final al acestui sistem fara pierderi este sclavia, pentru ca este imposibil ca guvernul, si deci si populatia, sa reuseasca sa acopere datoria aceasta auto-generanta.
Parintii fondatori ai acestei tari au fost perfect constienti de acest lucru.
“Cred ca institutiile bancare sunt mai periculoase decat armatele invadatoare. Daca poporul american va permite bancilor private sa controleze moneda, bancile si corporatiile din jurul lor vor spolia oamenii de avutul lor si copiii lor vor ajunge ai strazii, pe continentul cucerit de stramosii lor.”
Thomas Jefferson, 1743 – 1826
“Daca vreti sa ramaneti sclavii bancherilor si sa platiti costurile propriei voastre sclavii, lasati-i in continuare sa faca bani si sa controleze creditul intregii natiuni.”
Sir Josiah Stamp, 1880 – 1941
Pana la inceputul secolului 20, Statele Unite implementasera si renuntasera deja la cateva sisteme bancare centrale, care doreau numai sa insele prin practicarea unor dobanzi nemiloase. La acel moment, familiile care faceau legea in lumea afacerilor si in lumea bancara erau Familiile Rockfeller, Morgan, Warburg, Rothschild. Iar la inceputul anilor 1900, au cautat sa forteze inca o data adoptarea unei legi prin care sa creeze o alta banca centrala.
Oricum, stiau ca atat Guvernul cat si opinia publica erau refractari in privinta unei astfel de institutii. Ca urmare, aveau nevoie de un incident care sa afecteze moralul opiniei publice. Astfel, J. P. Morgan, considerat public un stalp financiar la acea vreme, s-a folosit de popularitatea sa si a raspandit in presa zvonul cum ca o banca respectabila din New York
n-ar fi fost solvabila sau ar fi falimentat.
Morgan stia ca aceasta ar cauza o isterie in masa care ar afecta si celelalte banci. Si asa s-a si intamplat. Frica populatiei de a nu-si pierde economiile a dus imediat la retrageri masive. Ca o consecinta, bancile au fost nevoite sa-si recupereze imprumuturile silindu-i pe clientii lor sa-si vanda proprietatile si astfel s-a declansat spirala falimentarilor, a abuzurilor de proprietate si a haosului.
Punand cap la cap toate firele problemei, ani mai tarziu, Fredrik Allen de la revista “Life” scria: “Interesele familiei Morgan au profitat si au acutizat panica din 1907, ghidand-o cu viclenie pe drumul dorit, pe masura proliferarii acesteia. Fara sa aiba cunostinta de escrocherie, panica din 1907 a determinat deschiderea unei investigatii conduse de Senatorul Nelson Aldrich, care avea legaturi secrete cu cartelurile bancare si care, mai tarziu, a devenit prin casatorie,
membru al familiei Rockefeller.
Comisia condusa de Aldrich a recomandat implementarea unei banci centrale pentru a nu se mai repeta ce s-a intamplat in 1907. Aceasta era scanteia de care aveau nevoie bancherii internationali pentru a-si pune planul in aplicare. In 1910, la proprietatea lui J. P. Morgan de pe Insula Jekyll de pe coasta Georgiei, avea loc o intrunire secreta. Acolo a fost conceputa acea declaratie a bancii centrale numita Legea Rezervelor Federale. Aceasta legislatie a fost scrisa de bancheri, nu de legiuitori.
Aceasta intalnire a fost atat de secreta, atat de tinuta sub tacere fata de Guvern si de opinia publica, incat cam 10 dintre participanti au intentionat sa-si ia nume fictive cand au calatorit spre insula. Dupa ce a fost conceputa, declaratia a fost inmanata reprezentantului lor politic, Senatorul Nelson Aldrich, ca sa o supuna spre aprobare Congresului.
Si in 1913, avand sustinere politica puternica din partea bancherilor, Woodrow Wilson a devenit presedinte, acesta fiind de acord sa semneze Legea Rezervei Federale in schimbul sprijinirii sale in campania electorala. Cu doua zile inaintea Craciunului, cand majoritatea membrilor Congresului erau acasa la familiile lor, Legea Rezervei Federale a fost votata, dupa care Wilson a promulgat-o.
Multi ani mai tarziu, Woodrow Wilson scria, cu regret: “Marea noastra natiune industriala este controlata de propriul sistem de credite. Sistemul nostru de credite este, in mare parte, concentrat in maini private. Din acest motiv, dezvoltarea natiunii si toate activitatile noastre se afla in mainile catorva oameni care, automat, din chiar cauza numarului lor limitat vor descuraja, vor stopa si vor distruge veritabila libertate economica.
Am ajuns sa fim unul din cele mai prost conduse, unul din cele mai controlate si dominate guverne din epoca moderna. Un guvern fara opinie libera, un guvern care nu mai are increderea si votul majoritatii, ci un guvern aflat la discretia si sub presiunea grupurilor de interese ale oamenilor dominanti.”
Si congresmanul Louis McFadden a recunoscut adevarul dupa aprobarea declaratiei: “Un sistem bancar mondial se pune la cale acum. Un superstat controlat de bancherii internationali, care colaboreaza pentru a inrobi lumea dupa bunul lor plac. Federalii au uzurpat puterea guvernului. ”
Opiniei publice ii fusese spus ca Legea Sistemului Federal era un stabilizator economic si ca inflatia si crizele economice sunt de domeniul trecutului. Ei bine, dupa cum a aratat istoria, nimic mai neadevarat. Adevarul este ca acum, bancherii lumii aveau o masina eficienta pentru a-si extinde ambitiile personale. De exemplu, intre anii 1914 si 1919, Federalii au marit masa monetara cu aproape 100%, ceea ce a dus la acordarea de imprumuturi pe termen lung catre bancile mici si populatie.
Apoi, in 1920 a retras din circulatie procente masive din enorma masa monetara existenta, ceea ce a obligat bancile secundare sa retraga foarte multe imprumuturi si, la fel ca in 1907, au avut loc speculatii bancare, insolvabilitate si faliment. Peste 5.400 de banci competitive din afara Sistemului Rezervelor Federale s-au prabusit, consolidand astfel monopolul unui mic grup de bancheri internationali.
Informat despre aceasta marsavie, congresmanul Lindbergh a facut un pas inainte si a spus in 1921: “Prin Legea Rezervelor federale, panica este creata stiintific. Panica de acum este prima creata astfel, si conceputa ca sa functioneze ca o ecuatie matematica.”
Oricum, panica din1920 a fost doar incalzirea. Din 1921 pana in 1929 federalii au marit din nou masa monetara, determinand iar imprumuturi masive catre public si banci. A mai aparut si un nou tip de imprumut, numit “imprumutul marginal pe piata de actiuni”. Acest tip de imprumut permitea unui investitor sa plateasca doar valoarea a 10% din actiuni, restul de 90% putand fi imprumutate de la broker. Cu alte cuvinte, o persoana putea detine actiuni de 1000 de dolari, dand pentru asta doar $100.
Aceasta metoda a fost foarte populara in furtunosii ani 20, de vreme ce toata lumea facea bani la Bursa. Acest imprumut avea, totusi, un siretlic. Putea fi retras in orice moment si trebuia returnat in 24 de ore. De aceea era numit “apel marginal”, pentru ca rezultatul specific al unei astfel de cereri presupunea vanzarea actiunilor cumparate pe baza de imprumut.
Cu cateva luni inainte de luna octombrie a anului 1929, J. D. Rockefeller, Bernard Baruch si alti implicati s-au retras pe tacute de pe piata. Iar pe 24 octombrie 1929, bancherii din New York care avansasera imprumuturi marginale, au cerut restituirea lor integrala. Acest fapt a declansat, brusc, scanteia unor vanzari uriase pe piata de catre cei care ontractasera
acest tip de imprumut.
Din acelasi motiv, au falimentat si peste 16.000 de banci, ceea ce le-a permis bancherilor internationali conspiratori nu numai sa cumpere bancile rivale la un pret de nimic, dar sa cumpere si corporatii intregi la raportul de 1 penny – 1 dolar. A fost cel mai mare jaf din istoria Americii. Insa nu s-a incheiat aici. In loc sa mareasca cantitatea de bani existenta pe piata, recuperata din acest colaps economic, Federalii au restrans-o, alimentand una din cele mai mari depresiuni din istorie.
Furios din cale-afara, congresmanul Louis McFadden, un opozant de cursa-lunga al cartelurilor internationale, a inceput sa faca acuzatii la adresa manevrelor folosite de Consiliul Rezervelor Federale. Referindu-se la faliment si la depresiune: “A fost un lucru foarte mestesugit. Bancherii internationali au urmarit sa creeze o stare de disperare pentru ca astfel sa se erijeze in conducatorii nostri.” Deloc surprinzator ca dupa doua tentative anterioare de asasinat, McFadden a fost otravit la un banchet, inainte de a inainta propunerea de acuzare.
Reducand la tacere societatea acuzatorilor, bancherii Rezervelor Federale au hotarat ca aurul sa nu mai fie un standard. Pentru a reusi sa faca acest lucru, aveau nevoie sa achizitioneze tot aurul ramas in circuit. Asa ca, sub pretextul “de a pune capat depresiunii”, a venit criza aurului din 1933. Sub amenintarea cu inchisoarea pe 10 ani, fiecarui cetatean din America i s-a cerut sa predea tot aurul detinut catre Trezorerie, in fond, jefuind oamenii de putinul avut pe care il mai aveau.
Iar la sfarsitul anului 1933, aurul ca standard financiar a fost desfiintat. Daca priviti bancnota de 1 dolar dinainte de 1933, scrie ca poate fi rascumparata in aur. Daca o privesti pe cea de astazi, scrie ca este un mijloc de plata, ceea ce inseamna ca nu este garantata de nimic. Este o hartie fara valoare. Singurul lucru care da valoare banilor nostri este cati dintre ei sunt in circulatie. De aceea, autoritatea care regularizeaza cursul masei monetare e si cea care ii regularizeaza valoarea, aceeasi autoritate care detine si puterea de a ingenunchea economii si societati intregi.
“Dati-mi controlul rezervei monetare al unei natiuni si nu-mi va mai pasa cine va face legile acelei natiuni.”
Primarul Amschel Rothschild, Fondatorul dinastiei bancare Rothschild
Este important sa intelegem deplin. Rezerva Federala este o corporatie privata. E la fel de “federala” ca si Federal Express. Isi traseaza propriile politici si nu este controlata, efectiv, in niciun fel, de guvernul american. E o banca privata care imprumuta Guvernului toti banii ce-i detine, cu dobanda, fiind perfect compatibila cu modelul fraudulos al sistemului bancar central de care tara a cautat sa se debaraseze cand si-a proclamat independenta in Razboiul american pentru independenta.
Revenind in anul 1913, Legea Rezervei Federale nu a fost singurul act neconstitutional inaintat abuziv in Congres. Au procedat la fel cu Legea Federala de Impozitare a Veniturilor. Nu merita sa mai evidentiem aici ignoranta populatiei americane fata de aceasta lege care dovedeste cat de batuti in cap si de uituci sunt, realmente, americanii.
In primul rand, Taxa Federala pe Venit este total neconstitutionala pentru ca este o taxa directa, nedefalcata pe categorii de venituri. Toate taxele directe trebuie sa fie proportionale pentru a fi legale, potrivit Constitutiei.
In al doilea rand, numarul legal de state care trebuiau sa ratifice amendamentul de infiintare a Taxei pe Venit nu a fost intrunit. Aceasta taxa a fost consfintita chiar si prin hotarari judecatoresti.
In al treilea rand, in ziua de azi, per total 35% din venitul mediu al salariatului este perceput prin aceasta taxa. Ceea ce inseamna ca muncesti patru luni intr-un an ca sa platesti aceasta taxa. Si ghici unde se duc acesti bani? Se duc pe plata dobanzii pentru banii emisi de frauduloasa Banca a Rezervelor Federale, un sistem care n-ar fi trebuit sa existe niciodata. Banii pe care ii castigati muncind 4 luni pe an intra, practic, in buzunarele bancherilor internationali care sunt proprietarii Bancii Rezervelor Federale.
Si in al patrulea rand, chiar si in ciuda pretentiei mincinoase a Guvernului ca taxa e legala, nu exista niciun statut, nicio lege care va cere sa platiti aceasta taxa. Punct.
“Ma asteptam sa spuneti ca exista o norma in cartea de drept la care sa faceti referire, un cod care va cere sa completati formularul pentru plata acestei taxe. Desigur ca exista! Ajunsesem in acel punct in care nu mai gaseam un statut care, clar, sa ma traga la raspundere, cel putin pe mine si pe multi oameni pe care-i cunosc, si nu m-am putut gandidecat la demisie.”
Joe Turner, fost agent fiscal
“Pe baza cercetarilor intreprinse de mine de-a lungul anului 2000 si in cei urmatori, va spun ca n-am dat de acea lege. Am intrebat Congresul, o multime de oameni, pe cei de la Fisc. Nimeni nu mi-a putut da un raspuns pentru ca daca o fac, poporul american va afla ca toata chestia asta e o escrocherie.”
Sherry Jackson, fost agent fiscal
“Nu mi-am mai completat formularul de cand am plecat.”
Joe Turner, fost agent fiscal
“Nu am mai platit taxa din 1999.”
Sherry Jackson, fost agent fiscal
Taxa pe venit nu este altceva decat inrobirea intregii natiuni. Controlul economic si jaful perpetuu in domeniul sanatatii nu sunt decat o fateta a cubului lui Rubik pe care bancherii il au in mainile lor. Urmatorul instrument cu care ar putea face profit si detine controlul este razboiul.
De la punerea bazelor Rezervelor Federale in 1913, un numar de razboaie mari si mici au avut loc. Dintre acestea, trei ies in evidenta – Primul Razboi Mondial, Al doilea Razboi Mondial si Razboiul din Vietnam.
Primul Razboi Mondial
In 1914, in Europa a izbucnit razboiul avand in centru Anglia si Germania. Poporul american nu vroia sa aiba de-a face cu acest razboi. In acelasi timp, Presedintele Woodrow Wilson a declarat public neutralitatea tarii lui. Insa pe ascuns, administratia americana cauta orice scuza pentru a intra in razboi. Intr-o alta constatare a Secretarului de Stat, William Jennings: “Marii bancheri sunt foarte interesati ca tara sa intre in razboi datorita oportunitatilor largi de a face profituri imense.”
Este esential sa intelegem ca cel mai profitabil eveniment pentru bancherii internationali care se poate intampla este razboiul. Pentru ca acesta forteaza natiunea sa imprumute si mai multi bani cu dobanda de la Banca Rezervelor Federale.
Consilierul si mentorul lui Woodrow Wilson era Colonelul Edward House, omul care avea relatii stranse cu bancherii internationali ce vroiau razboiul. In stenograma conversatiei dintre Colonelul House, consilierul lui Wilson si Sir Edward Grey, Secretarul pe Afaceri Externe al Angliei, cu privire la cum sa implice America in razboi, Grey intreaba: “Ce ar face americanii daca germanii le-ar scufunda o nava de linie cu pasageri americani la bord?”
House raspunde: “Cred ca o flacara de indignare ar matura America si, prin ea insasi, ar fi suficienta pentru a ne arunca in razboi.” Astfel, pe 7 Mai 1915, la sugestia lui Sir Edward Grey, nava “Lusitania” a fost intentionat trimisa in apele aflate sub jurisdictia germanilor, unde se stia ca se afla navele militare germane. Si cum era de asteptat, submarinele germane au torpilat vasul, facand sa sara in aer munitia stocata si ucigand 1.200 de oameni.
Pentru a intelege mai bine natura deliberata a acestei inscenari, sa precizam ca ambasada germana a dat anunturi publicitare in New York Times in care ii avertiza pe oameni ca, imbarcandu-se pe “Lusitania”, o fac pe propriul risc, tinand cont ca o nava, care, pe ruta America – Anglia, trece prin zona de razboi, este expusa distrugerii. Asa cum se anticipase, scufundarea “Lusitaniei” a cauzat un val de manie in randul americanilor. Si America a intrat in razboi, la scurt timp dupa.
Primul Razboi Mondial a costat America 323.000 de vieti. J. D. Rockefeller a castigat 200 de milioane de dolari din razboi. In jur de 1.9 miliarde, potrivit standardelor de astazi. Ca sa nu mai spunem ca efortul de razboi a costat America in jur de 30 de miliarde de dolari. Mare parte din ei au fost imprumutati de la Banca Rezervelor Federale, cu dobanda, marind, si pe viitor, profiturile bancherilor internationali.
Al doilea Razboi Mondial
In ziua de 7 Decembrie 1941, Japonia a atacat flota americana la Pearl Harbor, atragand dupa sine intrarea noastra in razboi. Presedintele Franklin D. Roosevelt a numit ziua atacului “o zi a infamiei”. O zi a infamiei, chiar asa, dar nu din cauza atacului-surpriza de la Pearl Harbor. Dupa 60 de ani in care au fost aduse la lumina informatii, este clar nu numai ca se stia de atacul de la Pearl Harbor cu saptamani inainte, dar si ca atacul a fost dorit si provocat.
Roosevelt, care provine dintr-o familie de bancheri din New York din secolul 18, al carui unchi, Frederick, a facut parte din Consiliul Fondator al Rezervelor Federale, apara interesele bancherilor internationali, si avea interesul de a intra in razboi pentru ca, dupa cum am vazut, nimic nu este mai profitabil pentru bancherii internationali decat razboiul. In jurnalul sau, pe 25 noiembrie 1941, Secretarul de Razboi al lui Roosevelt, Henry Stimson, nota o conversatie pe care-a avut-o cu Roosevelt.
Dilema era cum sa-i facem sa traga ei primul foc. Era de dorit sa ne asiguram ca japonezii vor fi cei care sa faca asta pentru a nu exista niciun dubiu cu privire la identitatea agresorilor. In lunile premergatoare atacului de la Pearl Harbor Roosevelt facuse aproape tot ce-i statuse in putinta ca sa starneasca mania japonezilor pentru a-i pune pe picior de atac. A interzis toate importurile japoneze de petrol american, a inghetat toate investitiile japoneze in Statele Unite, a avansat imprumuturi publice Chinei Nationaliste si i-a sprijinit militar pe Britanici, ambii fiind inamici ai Japoniei in razboi, practici care, apropo, reprezinta o violare absoluta a normelor de razboi internationale.
Iar pe 4 Decembrie, cu trei zile inainte de atac, serviciile secrete australiene i-au comunicat lui Roosevelt existenta unei forte militare japoneze indreptandu-se spre Pearl Harbor. Roosevelt a ignorat cele spuse. Ceea ce se spera si ce se pregatise a avut loc pe 7 Decembrie 1941, cand Japonia a atacat Pearl Harbor, ucigand 2.400 de soldati. Inainte de Pearl Harbor, 83% din opinia publica americana nici nu vroia sa auda de razboi. Dupa Pearl Harbor, 1 milion de oameni s-au inrolat voluntar.
E important de stiut ca efortul de razboi german a fost larg sustinut de 2 organizatii. Una numita I. G. Farben. I. G. Farben producea 84% din explozibilii Germaniei si chiar si gazul Zyklon B folosit in lagarele de concentrare pentru uciderea a milioane de oameni. Unul dintre partenerii secreti ai I. G. Farben era Compania Standard Oil din America a lui J. D. Rockefeller.
In realitate, Aviatia Germana nu-si putea desfasura operatiunile fara aditivul special patentat de Compania Standard Oil a lui Rockefeller. Bombardarea drastica a Londrei de catre Germania Nazista, de exemplu, a fost posibila datorita combustibilului de $20 milioane livrat de compania lui Rockefeller. Acesta e doar un mic exemplu pe tema despre cum afacerile americane au sprijinit financiar ambele laturi ale celui de-al doilea razboi mondial.
O alta organizatie tradatoare care merita mentionata este Corporatia Unionala Bancara din New York City. Aceasta a finantat nu numai numeroase aspecte ale accesului lui Hitler la putere impreuna cu ajutor efectiv material in timpul razboiului, dar a fost si o banca de spalare a banilor nazistilor care pana la urma a fost demascata ca avand in seifurile sale milioane de dolari ai nazistilor.
Corporatiei Unionale Bancare din New York i s-a aplicat, in cele din urma, sechestrul ca urmare a incalcarii Legii Comertului cu inamicul. Ghici cine era directorul si vice-presedintele Bancii Unionale? Prescott Bush, bunicul actualului nostru presedinte si, desigur, tatal fostului nostru presedinte. Ganditi-va la asta cand aveti in vedere deciziile morale si politice ale familiei Bush.
Razboiul din Vietnam
Declaratia oficiala de razboi a Statelor Unite cu Vietnamul in 1964 a fost precedata de un presupus incident privind atacarea a 2 distrugatoare americane de catre barcile politiei nord-vietnameze in Golful Tonkin. Acesta a ramas cunoscut sub denumirea de Incidentul din Golful Tonkin. Acest fapt izolat a fost pretextul ce a catalizat o desfasurare masiva de trupe si razboiul sangeros ce a urmat.
A fost o problema, totusi. Atacul acesta nu s-a intamplat niciodata. A fost un eveniment complet inscenat pentru a avea motivul intrarii in razboi. Fostul Secretar al Apararii, Robert McNamara, a declarat cativa ani mai tarziu ca Incidentul din Golful Tonkin a fost o greseala, in timp ce multi membri din interior si ofiteri au iesit la rampa, spunand ca a fost o minciuna nascocita. Odata cu inceperea razboiului, a fost considerata o afacere, ca de obicei.
In octombrie 1966, Presedintele Lyndon Johnson a ridicat restrictiile comerciale cu Blocul Sovietic stiind foarte bine ca Sovietele furnizau pana la 80% din resursele de razboi ale Vietnamului de Nord. In consecinta, familia Rockefeller a finantat fabrici din Uniunea Sovietica in care sovieticii fabricau echipament militar si il trimiteau in Vietnam. Finantarea ambelor tabere in acest conflict este doar o fateta a monedei.
In 1985, Regulile de Lupta ale Vietnamului au fost date publicitatii. Acestea aratau, pe larg, ce le era permis trupelor americane sa faca in razboi si ce nu. Erau incluse lucruri absurde, cum ar fi: sistemele anti-aeriene nord-vietnameze sa nu fie bombardate daca nu sunt operationale, niciun dusman nu mai poate fi urmarit odata ce a trecut granita, in Laos sau in Cambodgia, si cel mai relevant dintre toate – tintele strategice de cea mai mare importanta nu puteau fi atacate decat daca initiativa venea de la inaltii oficiali militari. In afara de aceste limitari de tot rasul, Vietnamul de Nord a fost si informat de aceste restrictii si, ca urmare, si-a bazat toata strategia de lupta in functie de limitarile fortelor americane. Acesta este si motivul pentru care razboiul a durat atata timp.
Si concluzia de final este aceasta. Razboiul din Vietnam nu a fost niciodata pornit pentru a fi castigat. Doar intretinut. Bilantul acestui razboi cuprinde 58.000 de americani si 3 milioane de vietnamezi morti.
Deci, unde ne aflam acum? 11 Septembrie a fost impulsul de inceput pentru accelerarea planului unei elite nemiloase. A fost un pretext inscenat pentru razboi, deloc diferit de scufundarea Lusitaniei, provocarea de la Pearl Harbor si minciuna din Golful Tonkin. De fapt, daca 9/11 nu ar fi un astfel de pretext de razboi, ar constitui exceptia de la regula. Pretextul a fost folosit pentru declansarea a doua razboaie ilegale, neprovocate, unul impotriva Iraqului
iar celalalt impotriva Afghanistanului.
Dar 9/11 a fost, in acelasi timp, pretextul pentru un alt razboi. Razboiul impotriva voastra! Legea Patriotica, Legea Sigurantei Nationale, Legea Tribunalelor Militare si altele sunt toate concepute, in intregime si cu desavasire, pentru a va distruge libertatile civile si pentru a va limita capacitatea de a riposta impotriva a ceea ce urmeaza.
La ora actuala, in Statele Unite, americani neavizati si cu creierele spalate, casele va pot fi perchezitionate, fara mandat, fara ca macar sa fiti acasa. In schimb, puteti fi arestati fara sa vi se aduca la cunostinta acuzatiile, retinuti pe un timp neprecizat, fara a avea acces la un avocat si torturat legal, toate astea pe baza banuielii ca ati putea fi teroristi.
Daca vreti sa va fac si un desen cu ceea ce se intampla in tara asta, haideti sa revedem cum se repeta istoria. In Februarie 1933, Hitler a inscenat un atac “Drapel Fals” incendiindu-si propria cladire a Parlamentului German, Reichstag-ul si acuzandu-i, in schimb, pe teroristii comunisti. In urmatoarele cateva saptamani, a promulgat Actul de imputernicire care eradica complet Constitutia Germana, distrugand libertatile cetatenilor. A initiat apoi o serie de razboaie preemptive, toate justificate poporului german ca fiind necesare pentru mentinerea “sigurantei nationale”.
“Exista un rau care ameninta orice barbat, orice femeie si copil al acestei mari natiuni. Trebuie sa luam masuri pentru a ne asigura siguranta personala si pentru a ne apara patria-mama.”
George Bush?
Adolf Hiltler, cu ocazia anuntarii catre popor a infiintarii Gestapo-ului
“Cu privire la comunism, acesta si organizatiile sale centrale nu trebuie sa ne stea in cale!”
Adolf Hiltler
“Inamicii nostrii suntretelele teroriste radicale si orice guvern care le sprijina.”
George Bush?
Este timpul sa ne trezim. Oamenii de la putere fac tot ce pot sa se asigure ca sunteti in permanenta pacaliti si manipulati. Perceptia majoritatii oamenilor asupra realitatii, in special sub aspect politic, nu le apartine lor. Le este impusa cu viclenie fara ca ei macar sa stie asta. De exemplu, opinia publica crede ca, de fapt, invazia din Iraq merge prost iar violentele religioase nu par sa se mai opreasca.
Ceea ce publicul esueaza sa vada este faptul ca destabilizarea Iraqului este ceea ce vor oamenii din spatele guvernului. Acest razboi va fi intretinut pentru ca regiunea sa se divizeze, dominatia asupra petrolului sa fie mentinuta, profituri continue culese pentru firmele din aparare si, cel mai important, permanenta amplasare de baze militare utilizate ca rampe de lansare impotriva altor tari cu rezerve de petrol, dar nonconformiste cum sunt Iranul si Siria.
Pentru o mai buna percepere a faptului ca razboiul civil si destabilizarea sunt intentionate, in 2005, doi ofiteri britanici din elita SAS au fost arestati de politia iraqiana dupa ce au fost prinsi facand ture cu masina si imbracati in vesminte arabe, impuscau civili. Dupa arestarea si trimiterea lor intr-o inchisoare din Basra, armata britanica a solicitat imediat eliberarea acestor barbati. Cand guvernul din Basra a refuzat, tancurile britanice au intrat, practic, in inchisoarea din Basra si si-au eliberat oamenii.
“Daca vrei sa distrugi o tara, cum faci asta? Pai, sunt doua moduri: poti sa te duci acolo si sa dai o bomba, dar asta nu e foarte eficient. Mai eficient este sa-i faci pe oamenii din acea zona sa se omoare intre ei si sa le distrugi propriul teritoriu, propriile ferme, si asta s-a facut in aceasta tara. Deci, modul in care distrugi legatura dintre ei este sa-i faci sa se autodistruga prin invrajbirea unuia impotriva celuilalt. Si apoi sprijini ambele parti, ai agenti infiltrati in ambele tabere – agiti spiritele in ambele tabere pana ajung sa se omoare reciproc. Este timpul ca unii din noi sa se trezeasca la realitate, sa inteleaga cum incearca acesti oameni sa creeze si sa mentina imperii. Fac acest lucru manipuland oamenii pe care incearca sa-i cucereasca.”
Poate ati vrea sa va intrebati de ce intreaga cultura este saturata pana la refuz de divertisment mass-media din toate partile in vreme ce sistemul de invatamant din America este intr-un declin stupefiant de cand guvernul american a decis sa preia si sa subventioneze invatamantul de stat.
“Guvernul primeste atat cat plateste. Cand vom intelege asta si cand veti vedea institutiile educationale subventionate de guvern si veti vedea ce studenti si ce educatie a dat aceste scoli finantate de guvern, logica va va spune ca daca produsul final al acestor scoli nu concorda cu ceea ce vrea statul si guvernul federal poate atunci vor fi schimbate.
Concluzia este ca guvernul primeste ce a comandat. Ei nu vor ca copiii vostri sa capete o educatie decenta. Ei nu vor sa ganditi prea mult. De aceea in tara noastra si in intreaga lume a proliferat divertismentul, mass media, spectacolele de televiziune, parcurile de distractii, drogurile, alcoolul si orice tip de divertisment care sa tina mintea umana ocupata astfel ca sa nu-i inoportunati pe oamenii astia importanti daca ganditi prea mult. Ati face mai bine sa va treziti si sa intelegeti ca exista oameni care va traseaza viata si voi nici macar nu stiti.”
“Suntem intr-un mare necaz! Pentru ca voi, oameni buni, si alte 62 de milioane de americani ma ascultati acum. Pentru ca mai putin de 3% dintre voi, oameni buni, mai cititi carti. Pentru ca mai putin de 15% dintre voi cititi ziare. Pentru ca singurul adevar pe care il cunoasteti este cel care va vine prin acest tub catodic.
Chiar acum, exista o intreaga generatie care niciodata nu a stiut nimic altceva decat ce a iesit din acest tub! Acest tub este Evanghelia. Revelatia de pe Urma. Acest tub poate face sau darama presedinti, preoti, primi-ministri. Acest tub este cea mai teribila forta blestemata din toata lumea asta fara Dumnezeu si vai de voi daca va cadea vreodata in mainile unor oameni nepotriviti!
Pentru ca atunci cand cea mai mare companie din lume va controla cea mai minunata, cea mai blestemata forta propagandistica din lumea asta fara Dumnezeu cine stie ce rahat ne va fi servit drept adevar pe acest post TV! Asa ca ascultati-ma. Ascultati-ma!
Televiziunea nu este adevar. Televiziunea este un blestemat parc de distractii! Televiziunea este un circ, un carnaval, o trupa ambulanta de acrobati, de povestitori, dansatori, cantareti, jongleri, ciudati, dresori de lei si fotbalisti. Ne aflam pe taramul afacerii de omorat plictiseala. Dar, voi, oameni buni, stati acolo, zi de zi, noapte de noapte, voi, cei de toate varstele, culorile, credintele.
Tot ce stiti suntem noi! Incepeti sa credeti iluziile pe care le fabricam aici. Incepeti sa credeti ca tubul asta este realitatea si ca propriile voastre vieti sunt false. Faceti tot ce va spune tubul! Va imbracati, mancati, va cresteti copiii cum vi se arata in acest tub. Ati ajuns chiar sa ganditi ca tubul! Asta este nebunie in masa, maniacilor! Pentru numele lui Dumnezeu! Voi, oameni buni, sunteti realitatea! Noi suntem iluzia!”
Ultimul lucru pe care il vor oamenii din spatele cortinei este o opinie publica constienta, informata, capabila sa critice totul. De aceea, un spirit fraudulos, continuu, va este transmis prin religie, prin presa si prin sistemul educational. Doresc sa va tina inchisi intr-o bula a naivilor si a distrasilor. Si reusesc sa faca o treaba al dracului de buna.
In 2005, un aranjament s-a facut intre Canada, Mexic si Statele Unite. Acest aranjament, nedat publicitatii, neaprobat de Congres, uneste Statele Unite, Mexicul si Canada intr-o singura entitate, fara a mai exista granite. Este numita Uniunea Nord-Americana. Poate ca va intrebati de ce n-ati auzit niciodata despre asta. De fapt, exista doar un singur reporter care a auzit si care a avut curajul de a transmite acest lucru.
“Politica de liberalizare a granitelor a Administratiei Bush si decizia ei de a ignora obligativitatea legilor de imigrare ale acestei tari face parte dintr-un plan mai amplu. Presedintele Bush a semnat un acord formal care va pune capat Statelor Unite asa cum le stim acum. Si a facut acest pas fara sa ceara nici aprobarea congresului american, nici a cetatenilor Statelor Unite.”
Lou Dobbs, CNN
”Este un targ de care putini au auzit. ”
CNN
”A fost din nou facut de o mana de oameni de la cel mai inalt nivel, in numele clasei investitorilor. Dar clasa muncitoare, oficialii politici care tranziteaza tara noastra din comunitati, din orase, etc. nu stiu nimic despre asta.”
Marcy Kaptur
Acesta nu e un acord comercial oarecare. Este o totala desfiintare a suveranitatii acestor tari care se va concretiza si in aparitia unei monede complet noi – Amero.
“Pe langa asta, eu ma gandesc la un lucru. Oamenii care se bazeaza pe dolar… trebuie sa-si indrepte atentia asupra acestui Amero. Acesta e lucrul despre care nu vorbeste nimeni, dar cred ca va avea un impact urias asupra viesii tuturor celor din Canada, Statele Unite si Mexic iar Amero este moneda propusa pentru comunitatea nord-americana ale carei baze sunt puse chiar acum intre cele trei state in scopul nasterii unei comunitati fara granite, cam in genul Uniunii Europene iar Dolarul, cel canadian si american, ca si Peso-ul mexican, inlocuite cu Amero.”
Ca rezultat al acestui acord, Constitutia Americana va fi, in cele din urma, scoasa din uz. Va ganditi probabil ca o astfel de situatie ar trebui sa fie pe prima pagina a oricarui mare ziar. Asta pana cand veti intelege ca oamenii care se afla in spatele acestei mutari sunt unii si aceiasi cu cei din spatele concernelor media si, de aceea, nu vi se spune ce nu trebuie sa stiti.
Uniunea Nord-Americana este acelasi concept ca si Uniunea Europeana, Uniunea Africana si viitoarea Uniune Asiatica. Aceiasi oameni se afla in spatele tuturor. Si cand timpul va fi favorabil, toate aceste 4 Uniuni se vor contopi intr-una singura alcatuind stadiul final al planului la care acesti oameni lucreaza de peste 60 de ani – UN GUVERN MONDIAL.
“Vom avea un guvern mondial, fie ca ne place sau nu. Singura intrebare este daca acest guvern mondial va fi inscaunat prin forta sau prin consimtire libera.”
Paul Warburg, Consilier pe Probleme Externe/Parinte al FRS
“Suntem recunoscatori publicatiilor Washington Post, The New York Times, revistei “Time” si altor trusturi de presa renumite ai caror directori au participat la intrunirile noastre si si-au respectat promisiunea de a fi discreti aproape 40 de ani. Ne-ar fi fost imposibil sa realizam planul nostru mondial daca am fi stat in reflectoarele presei toti acesti ani. Dar lumea este mult mai sofisticata si mai pregatita in marsul sau catre un guvern mondial. Suveranitatea supranaturala a unei elite intelectuale si a bancherilor lumii este mai de preferat decat autonomia nationala practicata in secolele trecute.”
David Rockfeller, Consilier pe Probleme Externe.
Zeitgeist: cel mai vizionat documentar din istoria internetului
O banca unica, o armata unica, un centru unic al puterii. Daca am invatat ceva din istoria asta, este ca…
“Puterea corupe. O putere absoluta corupe absolut.”
Lord Acton, istoric englez
Acesta este Aaron Russo, producator de film si fost politician. La stanga lui este Nicholas Rockefeller membru al infamei dinastii Rockefeller din lumea bancherilor afaceristi. Dupa cultivarea unei prietenii stranse cu Nicholas Rockefeller, Aaron a pus, in final, capat acesteia ingrozit de ceea ce aflase despre familia Rockefeller si ambitiile ei.
“Intr-o zi am fost sunat de Terry, o femeie pe care o cunosteam care m-a intrebat, “Ai vrea sa te prezint unui membru al familiei Rockefeller?” La care eu am spus, “Sigur, mi-ar face mare placere!” Asa am devenit prieteni. A inceput sa-mi marturiseasca multe lucruri. Intr-o seara mi-a spus, “Va avea loc un eveniment, Aaron. Si in urma acestuia, vei vedea ca vom merge in Afghanistan ca sa preluam conductele de petrol din Marea Caspica, meregm apoi in Iraq sa le luam petrolul si sa stabilim o baza in Orientul-Mijlociu, apoi vom merge in Venezuela si vom incerca sa scapam de acel Chavez.”
Pe primele doua le-au realizat, pe cea cu Chavez nu. Si asa veti vedea tipi intrand in grote, in cautarea unor oameni pe care nu-i vor gasi niciodata. Stiti, il bufnea rasul la gandul ca vom duce acest razboi al terorismului cand, de fapt, nu exista un dusman real. Vorbea despre faptul ca, desi purtam acest razboi contra terorismului, nu-l vom castiga niciodata pentru ca este un razboi etern, cu scopul rapirii libertatilor oamenilor pentru totdeauna.
L-am intrebat cum va face oamenii sa creada asta. Mi-a raspuns, “Prin presa. Presa poate convinge pe oricine ca este real. Stii, daca vorbesti mereu despre acelasi lucru, daca repeti iar si iar si iar acelasi lucru pana la urma oamenii il vor crede.”
Au creat Rezerva federala in 1913 prin minciuna, apoi au creat 9/11 care este o alta minciuna, din cauza acestei minciuni de 9/11 au inceput razboiul asta impotriva terorismului si apoi au mers in Iraq care este o alta minciuna. Apoi vor merge in Iran. E acelasi lucru care conduce la altul, apoi la altul si la altul.
Iar eu l-am intrebat, “Pentru ce faceti asta? Care este rostul a toate astea? Aveti toti banii din lumea asta, aveti toata puterea.” Am mai spus, “Stiti, faceti oamenii sa sufere, nu e un lucru bun.” El mi-a raspuns, “De ce iti pasa de oameni? Ai grija de tine, ai grija de familia ta.” Dupa care l-am intrebat, “Care este obiectivul final?” A spus: “Obiectivul final este ca toata lumea sa aiba un cip RFID. Iar toti banii si totul sa fie inregistrat pe acele cipuri. Iar daca cineva nu e de acord cu ceea ce facem sau incalca ce dorim noi, doar sa-i oprim cipul.””
Exact. Microcipuri. In 2005, Congresul sub pretextul controlului imigratiei si al asa-numitului “Razboi impotriva Terorismului” a aprobat Legea Actului Real de Identificare, care prevede ca pana in Mai 2008 sa porti asupra ta un card federal de identificare care include un cod de bare scanabil cu informatiile tale personale. Acest cod de bare este doar un pas intermediar inaintea dotarii fiecarui card cu un microcip, modulul de urmarire RFID care, pe baza frecventelor radio, iti va monitoriza fiecare miscare pe planeta. Daca nu va suna cunoscut, va rog sa tineti cont ca acest cip de urmarire RFID este deja pe toate pasapoartele americane noi. Iar pasul final este cipul implantat prin care multi oameni au fost deja manipulati sub diferite pretexte.
Membrii unei familii din Florida sunt, realmente, pionieri in noua si curajoasa lume. Ei s-au oferit voluntar sa fie primii carora sa li se implanteze in corp asemenea dispozitive de identificare.
“Dupa evenimentele din 11 septembrie, imi faceam, realmente, griji pentru siguranta familiei mele.”
“Nu m-ar deranja sa am ceva implantat permanent in brat prin care sa fiu identificat.”
Pana la urma, toti vom fi inchisi intr-un dispozitiv de control monetar unde fiecare actiune pe care o vei face va fi inregistrata. Si daca iesi in afara frontului, iti vor putea inchide, pur si simplu, cipul deoarece, la acel moment din timp, fiecare aspect al societatii va orbita in jurul acestei interactiuni a cipurilor. Aceasta este imaginea viitorului daca deschideti ochii ca sa o vedeti.
O economie centralizata la nivel planetar unde miscarile si tranzactiile fiecaruia dintre noi vor fi urmarite si monitorizate iar toate drepturile ne vor fi rapite. Cel mai incredibil aspect dintre toate: aceste elemente totalitare nu vor fi impuse oamenilor cu forta, ci insisi oamenii le vor cere. Pentru ca manipularea sociala a societatii prin generarea fricii si a separarii a detasat total oamenii de sensul puterii si gandirii lor.
Procesul care dureaza de secole, daca nu de milenii, diferentele de religie, patriotism, rasa, bogatie, clasa si toate celelalte forme arbitrare de separare a identitatilor astfel plasmuite a servit la crearea unei populatii de indivizi usor de manevrat de mainile catorva. “Separa si cucereste” – acesta este motto-ul. Si atata timp cat oamenii continua sa se vada pe ei insisi separati de tot ce e in jurul lor, cad singuri prada sclaviei totale.
Oamenii din spatele cortinei stiu asta si mai stiu ca daca oamenii vor realiza vreodata adevarata lor relatie cu natura si adevarul puterii pe care o detin, intreaga fantoma fabricata de ei se va prabusi ca un joc de carti.
“Intregul sistem in care traim ne repeta ca suntem impotenti, ca suntem slabi, ca societatea noastra e diabolica, ca e frauduloasa si asa mai departe… E o minciuna mare si sfruntata. Suntem puternici, frumosi, extraordinari. Nu exista motiv pentru care sa nu putem intelege cine suntem cu adevarat si incotro ne indreptam. Nu exista motiv pentru care cetateanului obisnuit sa nu-i fie acordate puteri depline. Suntem fiinte incredibil de puternice.”
“Cred ca mi-am petrecut 30 de ani de viata, primii 30, incercand sa devin ceva. Am vrut sa fiu mai bun, am vrut sa joc mai bine tenis, am vrut sa invat bine si am vrut sa fac cam totul in maniera asta. Nu sunt in regula asa cum sunt acum pentru ca mi-am dat seama ca jocul este gresit. Jocul era sa aflu cine sunt deja.”
Societatea noastra ne invata ca diferentele fizice intre indivizi sunt cele care conteaza. Asa ca privesti fiecare individ si, imediat, il califici ca fiind mai istet, mai prost, mai batran, mai tanar, mai bogat, mai sarac si, trasand aceste distinctii, ii plasam in categorii si ii tratam intr-un anumit fel. Si ajungem pana acolo incat ii vedem pe ceilalti ca total diferiti de noi insine in felul in care sunt clasificati.
Una dintre cele mai dramatice experiente este sa fii cu o alta persoana si brusc, sa realizezi ca este exact ca tine, si nu diferita, si ca ceea ce iti este specific tie, ii este specific si ei ca aceasta specificitate este unica, intelegand, deci, ca nu este o alta diferita. Toti suntem ca unul. Nu m-am nascut bogat si nu fac parte dintr-o clasa superioara. M-am nascut ca o fiinta umana. Apoi am invatat ca toate chestiile legate de cine sunt eu, daca sunt bun sau rau daca realizez ceva sau nu, toate astea le inveti pe masura ce traiesti.
“Cand puterea dragostei va invinge dragostea de putere, lumea va cunoaste pacea.”
Jimi Hendrix
Vechile apeluri la sovinismul rasial, sexual si religios, la fanatica fervoare nationalista, incep sa nu mai functioneze. O noua constiinta se dezvolta, care vede Pamantul ca un organism unic si care recunoaste ca un organism in conflict cu insasi fiinta lui este condamnat.
Bill Hicks isi incheia spectacolele cu urmatoarele fraze:
“Viata este ca un carusel dintr-un parc de distractii. Ne dam in el si credem ca e ceva real, atat de puternice ne sunt mintile Iar caruselul o ia in sus, in jos, apoi se invarteste si se invarteste Ne ofera senzatii tari si ne da fiori, e foarte viu colorat, e foarte zgomotos si ne simtim bine, pentru un timp.
Unii se dau cam de mult timp in carusel si incep sa se intrebe daca este real sau e doar un carusel Si alti oameni isi aduc aminte si se intorc la noi spunand: “Hei, nu va faceti griji, sa nu va fie teama niciodata pentru ca e doar un carusel…” Iar noi ii ucidem pe acei oameni. “Inchide-i gura. Am investit o gramada de bani in caruselul asta. Faceti-i sa taca!”
Uitati-va cate riduri mi-au aparut de ingrijorare. Uitati-va la contul meu mare din banca si la familia mea. Trebuie sa fie real. “E doar un carusel.” Dar ati observat ca mereu ii ucidem pe baietii aceia buni care incearca sa ne avertizeze? Ii lasam pe demoni sa alerge in voie.
Dar nu are importanta, e doar un carusel. Si ne putem da jos din el oricand dorim. Alegerea ne apartine doar noua. Nu necesita efort, munca, slujba, economii sau bani. Doar o alegere, chiar in acest moment… intre teama si iubire.”
_____________________________________
Later edit. Am primit de la un cititor urmatorul mesaj, pe care il adaug pentru ca fiecare sa poata urmari si o alta parere despre Zeitgeist:
“As dori sa puneti pe site–ul dumneavoastra link-urile de mai jos ca raspuns la filmul Zeitgeist, asta pentru a nu induce lumea in eroare cu istorii mincinoase.
http://www.youtube.com/watch?v=juKFSlQWojs&feature=related
http://www.youtube.com/watch?v=Gyt02RxMAsA&feature=related
http://www.youtube.com/watch?v=6W9xI1YLGRY&feature=related
Va multumesc,
G.M.”
