De cele mai multe ori, nu ne intrebam care sunt procesele la care creierul nostru este supus pentru ca noi sa rememoram diferite evenimente din trecutul mai apropiat sau mai indepartat in drumul nostru de dezvoltare personala.

Mai jos, regasim un raspuns stiintific al intrebarii din titlu, raspuns care desi este satisfacator, nu este suficient pentru a indeparta multe alte intrebari care ne trec prin minte fata de aceasta realitate.

Cand invatam ceva nou, de exemplu numele unei persoane, au loc o serie de schimbari fizice in structura creierului nostru. Dar oamenii de stiinta inca nu au ajuns sa inteleaga care sunt mai exact acele schimbari, cum sunt ele orchestrate in marea de sinapse si neuroni si mai ales cum ajungem sa inmagazinam atat de multe cunostinte.

O complicatie se regaseste in faptul ca exista mai multe tipuri de memorie. Creierul reuseste sa faca distinctia intre memoria de scurta durata (cum ar fi amintirea unui numar de telefon pentru a-l putea forma) si memoria de lunga durata (cum ar fi ce am facut la ultima noastra zi de nastere).

In ceea ce priveste memoria de lunga durata, amintirile declarative (cum sunt numele si faptele) sunt distincte de amintirile nondeclarative (cum sunt mersul pe bicicleta, a fi afectati de un mesaj subliminal, etc), iar in aceste categorii, mai sunt incluse numeroase subtipuri). Structurile diferite ale creierului sprijina diferite parti ale procesului invatarii si memorarii; afectiuni ale creierului pot duce la pierderea unei structuri, fara a le distruge pe celelalte.

Aproape toate teoriile despre memorie sustin ca acel cumul de memorie depinde de sinapse, micile conexiuni dintre celulule creierului. Cand doua celule sunt active in acelasi timp, conexiunea dintre ele devine mai puternica, iar atunci cand nu sunt active in acelasi timp, conexiunea slabeste. De exemplu, experienta poate intari conexiunile dintre mirosul cafelei, gustul ei, culoare si caldura ei. Din moment ce intreaga populatie de neuroni conectati cu aceste senzatii este activata in acelasi timp, conexiunile dintre acestia poate cauza ca toate senzatiile asociate cafelei sa fie activate doar de miros, de exemplu.

Dar faptul ca analizam aceste asocieri – si conexiunile puternice dintre neuroni- nu sunt suficiente pentru a explica in detaliu felul in care functioneaza memoria noastra. Marele secret despre memorie este ca aceasta contine relatiile dintre lucruri mai mult decat detaliile despre acele lucruri. Atunci cand memoram o melodie, retinem relatia dintre note, nu notele in sine, tocmai acesta fiind motivul pentru care putem canta melodia intr-o cheie diferita.

Regasirea informatiilor memorate este mult mai misterioasa decat depozitarea acestora. Cand va intreb daca stiti cine este Alex Ritchie, raspunsul vine imediat si nu exista nicio teorie buna care sa explice felul in care regasirea informatiei se petrece intr-un mod atat de rapid. Mai mult decat atat, actul regasirii informatiilor poate destabiliza memoria. Cand ne amintim un moment din trecut, memoria devine temporar sensibila la stergerea acelui moment.

Asadar, intrebarea acestui articol da nastere unei serii de interpretari si unor alte intrebari care isi asteapta raspunsul in domeniul stiintei.

Resurse:

www.discovermagazine.com

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here