elefant.ro

Prin intermediul acestui articol, va invitam sa reflectati la un subiect care desi ne este la indemana, trece cu usurinta neobservat: impactul tehnologiei in vietile noastre. Discursul de mai jos il aduce in prim plan pe economistul Alessandro Acquisti care analizeaza modalitatea in care intimitatea oamenilor a fost afectata de dezvoltarea radicala a tehnologiei.

“Doresc sa va impartasesc o poveste legata de intimitate si de incidentul care ii implica pe Adam si Eva, cat si de acest salt remarcabil intre public si privat care s-a instalat in ultimii 10 ani.

Stiti incidentul. Intr-o zi, Adam si Eva se aflau in Gradina Raiului si au observat ca sunt goi. S-au ingrozit. Iar restul e istorie.

Probabil ca in zilele noastre, Adam si Eva s-ar purta total diferit. Oare cum ar atata intimitatea dintre Adam si Eva in zilele noastre?

Eva: “Adam, noaptea trecuta a fost exploziva! Iubesc marul acela!”
Adam: “Da, iubito, ai idee unde sunt pantalonii mei?”

Noi oferim prea multe informatii despre noi mai ales in mediul online, iar multe din aceste informatii sunt preluate de organizatii. In zilele noastre, se poate beneficia foarte mult din analiza informatiilor personale, dar exista si o serie de “servicii” care vin ca urmare a faptului ca ne dezvaluim intimitatea.

Sa incepem cu o mica observatie care in mintea mea a devenit din ce in ce mai clara in ultimii ani. In anii 2000, aproape 100 de milioane de fotografii erau realizate, insa numai o proportie minuscula era uploadata. In anul 2010, intr-o singura luna, numai pe Facebook au fost uploadate 2, 5 milioane de fotografii. In aceeasi perioada, capacitatea calculatoarelor de a recunoaste oamenii in fotografii s-a imbunatatit vizibil.

Ce se intampla atunci cand combini aceste tehnologii? Pe de o parte, arati disponibilitatea datelor tale; creste capacitatea calculatoarelor de a cunoaste expresiile faciale; astfel, toate aceste combinatii tehnologice vor aduce o schimbare radicala in ceea ce priveste relatia cu intimitatea noastra.

Intelgeti unde vom ajunge cu aceste studii? Intrebarea este: putem porni de la chipul unei persoane, folosind expresia faciala pentru a ajunge sa-i gasim numele, cat si o serie de alte informatii despre persoana respectiva.

Si pentru ca lucrurile nu s-au oprit aici, am decis chiar sa avem o aplicatie pe iPhone care sa utilizeze camera interna a telefonului pentru a fotografia ceva si pentru a o folosi exact in scopurile pe care vi le-am prezentat.

De fapt, luati toate aceste tehnologii si analizati-le dintr-o perspectiva extrema. Imaginati-va un viitor in care strainii din jurul vostru va pot “cunoaste” prin intermediul ochelarilor de vedere numiti “Google” sau cum ar fi daca lentilele voastre de contact ar contine informatii foarte importante despre voi?

Cum arata un viitor fara secrete? Si mai presus de atat, ar trebui sa ne pese de acest lucru?

Poate ca multora ne place sa credem ca un viitor bogat in informatii va fi un viitor fara dezinformare, dar faptul ca vom avea mai multa informatie nu va insemna ca deciziile pe care le vom lua vor fi mai obiective. Intr-un alt experiment, am prezentat subiectilor nostri informatii despre un potential candidat la un job. Am inclus printre aceste informatii cateva referinte care desi legale, erau amuzante sau contineau anumite informatii stanjenitoare pe care subiectii le postasera online.

Poate ca acum va ganditi: acest lucru nu se aplica si in cazul meu deoarece nu am nimic de ascuns. De fapt, intimitatea nu inseamna ca avem ceva negativ de ascuns. Imaginati-va ca sunteti directorul unei companii de Resurse Umane si ca doriti sa aflati mai multe informatii despre viitorii angajati. Astfel, scrieti numele lor pe Google si aflati o serie de informatii. Credeti ca va mai exista aceeasi probabilitate de a chema totii candidatii la interviu, fara a face vreo discriminare?

Daca ganditi astfel, inseamna ca nu sunteti ca angajatorii americani care au fost o parte a experimentului nostru. Noi am creat pagini de Facebook pentru “angajati” si am inceput sa trimitem descrierile noastre unor firme din America, analizand daca angajatorii ne cautam candidatii si cat de mult se bazau pe informatiile luate de pe Facebook. Am aflat ca potentialii angajati erau discriminati in functie de activitatea in mediul online.

Oamenii de marketing isi doresc ca noi sa credem ca orice informatie despre noi va fi folosita intotdeauna intr-o maniera care sa fie in favoarea noastra. Dar sa ne mai gandim inca o data: oare lucrul aceasta este adevarat in totalitate?

Sa luam un exemplu. Este vorba despre un alt experiment pe care il conducem, dar care nu este complet inca. Imaginati-va ca o organizatie va poate accesa lista prietenilor de pe Facebook si ca printr-un anumit algoritm, aceasta poate detecta care sunt cei doi prieteni din lista ta care va plac cel mai mult. Aceasta organizatie poate crea intr-un timp real un algoritm facial al celor doi prieteni. Studii realizate inaintea noastra au aratat ca noi nu recunoastem acesti algoritmi nici in ceea ce priveste fetele noastre, insa avem un sentiment placut atunci cand interactionam cu ei.

Problema este ca mecanismele de aparare pe care le avem in prezent pentru a ne proteja de abuzul de informatii persoanale este ca si cum am compara un cutit cu o arma. Unul dintre aceste mecanisme este transparenta – capacitatea de a le spune oamenilor ceea ce avem de gand sa facem cu datele lor. In principiu, aceasta este un lucru bun. Este necesar, dar nu suficient. Insa transparenta poate fi gresit directionata. Le putem spune oamenilor ce avem de gand sa facem cu informatiile, insa tot “putem trage de ei” pentru a afla mai multe informatii persoanale.

Intr-un alt experiment, am cerut unor studenti sa ne ofere o serie de informatii despre comportamentul lor, incluzand intrebari destul de sensbile precum: “Ai copiat vreodata la un examen?”. Unui grup am spus ca raspunsurile vor fi vazute doar de ceilalti studenti in timp ce celui de-al doilea grup i-am spus ca atat studentii, cat si profesorii vor vedea raspunsurile lor. Transparenta a functionat in acest caz.

Trebuie sa adaug faptul ca acest discurs poate parea excesiv, insa nu acesta este punctul meu de vedere. Ceea ce imi doresc sa impartasesc cu voi este faptul ca exista alternative. Felul in care actionam acum nu este singurul in care putem actiona, ceea ce ma determina sa intorc discutia la Gradina Raiului.

Mai exista o interpretare a intimitatii prin intermediul povestii care nu are nicio legatura cu faptul ca Adam si Eva sunt rusinati si goi. Puteti gasi aceasta interpretare in “Paradisul pierdut” al lui John Milton. In gradina, Adam si Eva sunt multumiti din punct de vedere material. Ei sunt fericiti.

De asemenea, le lipsesc cunoasterea si constientuzarea. In momentul in care ei mananca din Pomul Cunoasterii, ei ajung sa se descopere pe sine. Ei devin constienti. Ei castiga autonomie. Pretul pe care il platesc este sa paraseasca gradina. Asadar, intimitatea este pretul pe care il platesc pentru a plati libertatea.

Exista un singur autor care a anticipat un viitor in care vom oferi confortul pentru autonomie si libertate. Mai mult decat George Orwell, acesta este Aldous Huxley. In “Minunata lume noua”, el isi imagineaza o societate in care tehnologia creata ajunge sa stapaneasca oamenii. Totusi, in aceasta carte ne ofera si o solutie de a iesi din aceasta societate, similara cu drumul pe care Adam si Eva l-au batatorit pentru a parasi gradina.

Asadar, cred ca din lupta timpului nostru va fi lupta pentru controlul asupra informatiilor personale, lupta in care datele vor deveni un element al libertatii, nu unul care sa ne manipuleze.

In prezent, multi oameni nu stiu ca se duce aceasta lupta, insa ea exista, fie ca ne place sau nu. Instrumentele pentru aceasta lupta sunt la indemana, pornind de la constientizarea a ceea ce se intampla.

Va multumesc.
Aplauze.”

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here