libris.ro

[fusion_builder_container hundred_percent=”yes” overflow=”visible”][fusion_builder_row][fusion_builder_column type=”1_1″ background_position=”left top” background_color=”” border_size=”” border_color=”” border_style=”solid” spacing=”yes” background_image=”” background_repeat=”no-repeat” padding=”” margin_top=”0px” margin_bottom=”0px” class=”” id=”” animation_type=”” animation_speed=”0.3″ animation_direction=”left” hide_on_mobile=”no” center_content=”no” min_height=”none”]

o intrebare tu cate camere ai in castelul tau
o intrebare tu cate camere ai in castelul tau

Imaginati-va ca sunteti un castel minunat, cu coridoare lungi si mii de camere.

Fiecare camera din castel este perfecta si are un dar special.

Fiecare camera reprezinta un aspect diferit al vostru si este o parte integranta a intregului castel perfect.

Cand ati fost copii, ati explorat fiecare centimetru din castelul vostru, fara rusine si fara a judeca. Fara frica, ati scotocit in fiecare camera, cautand pietrele pretioase si misterul ei.

Ati acceptat cu dragoste fiecare camera, fie ea o incapere oarecare, dormitor, baie sau pivnita.

Absolut fiecare incapere era un unicat. Castelul vostru era plin de lumina, dragoste si minune.

Apoi, intr-o zi cineva a venit la castel si v-a spus ca una dintre camere era imperfecta, ca, fara indoiala, ea nu apartinea castelului vostru.

V-a sugerat ca, daca doreati sa aveti un castel perfect, trebuia sa incuiati usa de la acea camera. Intrucat doreati dragoste si acceptare, v-ati grabit sa o incuiati.

O data cu trecerea timpului, au venit din ce in ce mai multi oameni la castelul vostru.

Cu totii si-au spus parerile despre camere, despre care le placeau si care nu le placeau. Incetul cu incetul, ati inchis usa dupa usa.

Minunatele voastre incaperi au fost inchise, li s-a luat lumina, au fost lasate in intuneric.

De atunci incoace, din diferite motive, ati inchis din ce in ce mai multe usi.
Ati inchis usi, deoarece va era teama sau deoarece credeati ca acele camere erau prea indraznete.
Ati inchis usi la camerele care erau prea conservatoare.
Ati inchis usi, deoarece alte castele pe care le-ati vazut nu aveau o camera ca a voastra.
Ati inchis usi, deoarece conducatorii vostri religiosi v-au spus sa stati departe de anumite incaperi.
Ati inchis orice usa care nu se potrivea standardelor societatii sau propriului vostru ideal.

S-a dus vremea cand castelul vostru parea nesfarsit si viitorul parea extraordinar si luminos.

Nu va mai ganditi la fiecare incapere cu aceeasi dragoste si admiratie. Acum, doriti sa dispara camerele de care erati odata mandri.

Incercati sa gasiti o modalitate de a scapa de aceste incaperi, dar ele fac parte din structura castelului.

Dupa ce ati inchis usa la oricare incapere care nu va placea, o data cu trecerea timpului, ati uitat complet ca ea exista. La inceput, nu v-ati dat seama ce faceti. Devenise un obicei.

Pe masura ce fiecare persoana din viata voastra exprima mesaje diferite despre cum ar trebui sa arate un castel magnific, v-a fost mult mai usor sa-i ascultati pe ei, decat sa aveti incredere in vocea voastra interioara – cea care iubea intregul castel.

Faptul ca ati inchis acele camere v-a facut sa va simtiti cu adevarat in siguranta.

In curand, v-ati trezit ca locuiti doar in cateva incaperi mici. Ati invatat cum sa va incuiati viata si sa va simtiti bine facand acest lucru.

Multi dintre noi am incuiat atat de multe camere, incat am uitat ca am fost odata un castel.

Am inceput sa credem ca nu suntem decat o casuta mica cu doua camere, care are nevoie de reparatii.

Acum, imaginati-va castelul ca un loc care gazduieste tot ceea ce sunteti-binele si raul- si ca fiecare aspect care exista pe planeta, exista inauntrul vostru.

Una din camere este dragoste, alta curaj, una este siguranta si alta este gratie.

Numarul camerelor este fara sfarsit. Creativitate, feminitate, cinste, integritate, sanatate, agresivitate, sex, putere, timiditate, ura, lacomie, frigiditate, lene, aroganta, boala si rautate sunt incaperi din castelul vostru.

Fiecare incapere este o parte esentiala a structurii si fiecare camera are un opus undeva, in castelul vostru.

Din fericire, nu suntem niciodata multumiti cu a fi mai putin decat ceea ce suntem capabili sa fim.

Nemultumirea noastra in ceea ce ne priveste este un motiv pentru a cauta camerele pierdute ale castelului nostru. Putem gasi cheia spre unicitatea noastra, numai atunci cand deschidem toate incaperile din castel.

Fragment din “Partea intunecata a cautatorilor de lumina”, Debbie Ford, Editura For You[/fusion_builder_column][/fusion_builder_row][/fusion_builder_container]

4 COMENTARII

  1. o picatura face valuri dar nu schimba cursul raului,numai daca ,,meseriasii” fac o ,,deviere” a cursului.Ca sa iti placa camera tre in primul rand ,,curatita” ,apoi zugrvita ,apoi decorata!,,,singur este greu sa-ti renovezi camerele mai ales daca nu esti de meserie,intodeauna ai nevoie de un meserias !

  2. Este ceea ce am scris odata, si am considerat ca se potriveste de minune cu articolul dumneavoastra.

    Palatul sufletului meu! e frumos si mare, si promit ca nu te vei rataci, chiar de bun ghid eu nu voi fi, am incredere in tine, ca vei urmari in mine doar acele incaperi pline de soare.
    Nu contest, pe unele le cunosc, sali mari, pe care le ingrijesc, altele pe care le zavoresc, camarute mici, stinghere, uneori mai dau de ele.
    Recunosc, cu tine impreuna, am facut lumina multa, si-am descoperit unghere si mi-e foarte drag de ele. Vreau pe rand sa facem lumina, in acest palat imens, dar sa nu uitam de altfel, drumul bun ce l-am ales.
    Ne-a placut pana-n prezent, treptele ce le-am urcat incet, si-am descoperit putin, cat sa vrem sa zabovim. Sa nu uiti de degetel, esti inca in mana cu el, singur de vei intra, intr-o camera de-a mea, te rog mult iubirea mea, sa-mi spui sincer parerea ta.
    Si de-ncepi sa zugravesti, spune-mi ce-mi pregatesti, si de ajutor ti-oi fi, doar sa-mi spui cu ce vi.
    …………………

  3. Fiecare din noi reprezinta Palatul.Camerele lui reprezinta personalitatea noastra, aranjarea lor este rodul educatiei si instructiei noastre.Asa cum arata ele pot sa placa sau nu altora .Noi nu ne putem si nu trebuie sa ne schimbam dupa cum vor ceilalti pentru ca astfel ne pierdem unicitatea si s-ar putea sa nu ne mai regasim .Modificari facem in timp odata cu evolutia personala dar noi decidem ce , cum si cand.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here