in fata ta palaria jos viata
Cutia cu metafore

In fata ta, palaria jos, viata…

in fata ta palaria jos viata

in fata ta palaria jos viata


As fi vrut sa stiu diferenta, dar viata inca-mi ascunde….

Nu noi ne nastem sperante, speranta ne naste pe noi.

Cand viata-ti ofera putinul, nu poti renunta la ceva

Mi-este dor de-o rascruce, caci drumul se-nclina….

Marea-si ascunde o scoica….speranta a scapat de taifun!

Imi rotunjesc zambetul, culcusul copilariei mele

In fata ta, palaria jos, viata…..

Apus: un soare se-neaca in mine….

umbra intoarce pamantul….spre noi!

Printre ramuri, un verde ne naste-nvierea

Cub, rotund, patrat: asa construiesc fericirea!

Se-nghesuie trilul in suflet de om, se naste-o idila….o frunza, un pom si-au dat intalnire pe verdele crud….

Viata este din ce in ce mai grabita…..

Oamenii se mint, pt a fi mai aproape de propriile idealuri…

Alegem intre a fi Omul sau doar o incercare….

Daca am stii calea cea buna, am injumatati experientele pe care ni le ofera viata…

Si totusi viata nu-i un dans, pentru ca i-as fi invatat pasii…..

…din nou, visurile ne-au furat somnul

Timpul imi povesteste viata….

Tacere, ca si cum apele s-ar fi inecat in cuvinte….

Imi inclestez pasii, caci oameni dragi se-ndeparteaza de mine

De n-ar fi fost, pamantul s-ar fi rotunjit de-atatea linisti si nelinisti…

Pamantul imi roade iubirea….ramane tarana, ramane urcus…

Ingamfare: imi spun mereu ca mi se intampla ce este mai bine; si totusi astept altceva.

De-as putea, te-as intelege fara a te asculta…si ar ramane doar tacerea

Foame de verde, rontai un roz

mi-am obosit si timpul de-atata cautare/asteptare

viata incearca sa ma faca o piatra; am sa-i raspund pastrand radacinile-n mine

masor clipa c-un zambet, minutul- un ras.

Ne-ncolacim, precum serpii, de mari sperante

Cand amintirile-si cer dreptul, ma-agat de nespus

Copilul isi despleti parul, si timpul tinut prizonier zbura catre noi anotimpuri. Ascultandu-l, ai fi zis ca o alta era se va naste…..

Ma creste timpul, sa nu ma lovesc de taceri…

Si taci…te alaturi celor care se prind de noi ca agrafele in par, oamenilor ale caror coarde vocale par ca au suportat operatii grele, oamenilor ale caror cuvinte le-am scufundat in taceri….

Imi colorez o floare, de dragul primaverii, si adiere-o caut in gerul de afara…

Ma caut in tine, spre a-mi gasi tacerea. Ma regasesc intr-un ungher, un ciob de oglinda, asteptand desteptarea….

tie
Te-as intreba, o data, daca-ai uitat iubirea,
De sufletu-ti mai cata, tanjind, a mele maini,
De ochii inca-s vii, ori timpul, despartirea
Au pus o calda umbra peste ce-a fost si maini.

Si te-as chema la mine, raspunsul sa mi-l capat,
Sa-ti spun, cu gura-nchisa, ca pleopapele ma dor
De-atata tine-n mine, de-atata dor de tropot
Al mainjilor pe pajisti, oftaturi ce nu mor…

Ma caut in tine, tacere si mila-
Un ciob de oglinda imi ranjeste pestrit…

m-ai trezit din drumul pe care ti-l daruisem
doar tie.
Singura,
Inspaimantata de-atat tacere de noi,
Am dansat
Valsl mirilor
Dor pentru a-mi continua visul
Apoi m-am oprit,
Asteptand sa vina
O viespe,
Alibina,
Un sarpe,
O musca,
Un ren,
O pantera,
Licurici
Ori o gasca,
Un caine,
balaur,
Sau chiar minotaur,
Sa ma muste- speram, asa, sa adorm
Fara bruste
Amintiri despre noi…
Despre bruma, fachiri,
Despre ploi,
In taceri….

n-am mai scris de mult…nici nu stiam ca mai am pasta-n pix; credeam ca ideile mi-au ramas incrucisate prin oameni, ori agitate de mainile lor…le tot cautam, ca un ghicitor in palma, dar n-am regasit decat linii drepte, ca si cum de viata, de minte si de suflet nu s-ar fi agatat niciodata nimic…

Imi rotunjesc amintirile, sa nu-mi scrijeleasca in suflet…

O clipa te-nalta, si drum iti deschide spre timp, spre iertare, iubire, spre noi….

O umbra isi lasa cortina…uitare…? Sarut…?

Se naste uitarea…ne cade sentinta….

Cat soare-I afara! Tu fura-I o raza
Si-ascunde-o in sufletul tau, sa se vaza….

Cand Timpul se frange in Clipe, zambeste: si Drumul se frange inOameni…

Si ganduri si oameni iti calca prin suflet,
Si timpul si clipe se-arunca-n neant…

ruginiu mi se-agata de pasii spre tine,
cand frunze-mi coboara in suflet, maiastre….

Ma creste timpul, sa ma lovesc de taceri…

Si taci…te alaturi cello ce se prind de noi precum agrafele in par, oamenilor ale caror coarde vocale par c-au suportat operatii grele, sufletelor ale caror cuvinte le-am scufundat in taceri…

Cand inveti ce e Timp asteptand, prezentul se naste din tine….

E atata tacere in jur, incat timpul se naste-ntr-o vorba…

Se-ntampla sa-mi vezi pasii, fara a-mi gasi urmele…

In curcubeu se varsa rosu-n verde, in mine- caldu-n frig…

m-am cautat, raspunsul din tine.
Fara sa ma regasesc am pus pleoapa pe leoapa, continuand sa astept…

Ma cuprinde sufletul, cosul in care-mi port muntii…

Mihaela Marinas

Mihaela Marinas scrie articole si lucreaza cu oamenii, atat individual cat si in grupuri, din dorinta de a-i insoti pe cei din jur in calatoria catre ceea ce sunt cu adevarat.

S-ar putea să-ți placă și...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *