Ce vrei sa-ti aduca Mos Craciun?

ce vrei sa-ti aduca mos craciun

Aceasta este o intrebare care ne urmareste in fiecare an inainte de Sarbatori si care isi capata forma potrivita, la timpul trecut, dupa trecerea sarbatorilor: “Ce ti-a adus Mos Craciun?”

In aceasta dimineata insa, am avut o revelatie: oare de ce nu punem niciodata intrebarea in sens invers:
“Noi ce ii aducem lui Mos Craciun?” sau ” Ce ar vrea Mos Craciun sa primeasca de la noi?”,  “Ce avem noi sa ii oferim lui Mos Craciun?”

De ce asteptam, de atata vreme, doar sa primim? De ce asteptam sa ni se aduca ceva? Noi ce punem, din sufletul nostru, in aceste Sarbatori?

Noi ce oferim, in aceasta perioada, din fiinta noastra?

Oare ne este fiinta noastra, macar in aceasta saptamana, de dimineata pana seara, un canal prin care trece bucuria si iubirea pe care o aduce Craciunul pe Pamant?

Asa ca m-am hotarat sa scriu o scrisoare. Replica a celebrei scrisori catre Mosul pe care am scris-o cu totii in copilaria noastra, in gand sau pe hartie, si pe care ii incurajam acum pe copiii nostri s-o scrie:

“Draga Mosule,

Te rog sa ma ierti ca anul acesta stric traditia, dar am simtit nevoia sa  nu ma mai concentrez pe ceea ce vreau sa primesc, ci pe ceea ce vreau sa ofer. Tie si celor din jurul meu.

Tie vreau sa-ti ofer o imbratisare si putina odihna, pentru ca trebuie sa fie tare obositor sa auzi in fiecare an cum oamenii isi doresc lucruri de care nu au cu adevarat nevoie.

Si sa asculti clasificarile care distrug multe sufletele de copii: ai fost cuminte, ai fost rau, ai fost obraznic…

Iar celor din jur…

In primul rand, vreau sa le cer iertare ca nu le-am oferit, in fiecare moment in care am fost alaturi de ei sau m-am intalnit cu ei “intamplator”, cele mai bune lucruri pe care le purtam in mine in acel moment.

Ca am cazut, in sufletul meu,  in nemultumire, invidie, cruzime, vinovatie, critica…si multe alte sentimente care ucid iubirea.

Vreau sa le spun tuturor ca nu as putea sa-mi traiesc viata fara prezenta lor, astfel incat evolutia mea sa capete un sens si ranile mele sa se poata vindeca.

Si vreau sa-i asigur pe toti ca sunt o particica din mine, pentru ca ii recunosc in carnea mea, in comportamentul meu si in sufletul meu. Pe fiecare dintre ei. Pe cei din familie si pe cei care imi sunt prieteni.

Pe cei pe care i-am vazut doar o data si am stiut ca avem multe de facut impreuna sau pe cei pe care i-am vazut de mai multe ori si i-am respins.

Si pe cei pe care nu i-am vazut niciodata, dar de care sunt legata prin cordoane invizibile, prin care comunic cu ei si le spun ca ne vom cunoaste in curand.

As mai vrea sa le spun ca vreau sa le ofer, de acum incolo, intelegerea mea neconditionata. Si vreau sa fac asta pentru a-mi rascumpara greseala de a pune etichete mult prea devreme unor oameni ale caror poveri imi sunt total necunoscute.

Daca as putea macar banui greutatea poverilor pe care le poarta oamenii, stiu ca m-as duce la fiecare dintre ei si i-as imbratisa cu cea mai mare dragoste si compasiune de care am fost capabila vreodata.

Chiar si la cei despre care credeam ca sunt rai si ca nu merita atentia mea.

Ce-as mai vrea sa le ofer?

Prezenta mea 100% alaturi de ei, in momentul prezent, fara disocierea dintre suflet si corp, pe care o traim cu totii de prea multe ori, dorindu-ne sa fim in cu totul alta parte decat suntem.

Dorinta de le alina suferintele, macar prin ascultare. Blandetea din vocea mea si bunatatea din sufletul meu, chiar si atunci cand ranile mele si vulnerabilitatea mea m-ar impinge catre reactia cea mai la indemana: rautatea.

Cam asta as vrea Mosule, anul acesta. Stiu ca e posibil sa ma ajuti sa ofer  toate acestea.

Si iti mai spun ceva: dupa ce voi oferi toate aceste lucruri, din adancul sufletului meu, voi primi mult mai mult decat in anii precedenti, cand umpleam foi intregi cu cereri. Tu ce crezi?

Cu dragoste,
Mihaela”