dansul generatiilor
Dansul generatiilor noastre incepe cu un hohot de plans.
Este un plans greoi si zgomotos, care astepta de ceva vreme sa se manifeste. Este un plans care isi cere drepturile. La fel ca orice membru al unei familii.
Cred ca acesta a fost primul lucru care mi-a fost reamintit brusc in timpul workshopului de constelatii familiale la care am participat in weekendul care s-a incheiat. Ca fiecare isi are locul si rolul sau. Uitam pur si simplu ca mama nu ar trebui sa fie si tata si ca fiii acestora nu ar trebui sa-si asume ceva ce nu pot duce. De fapt, poate ca asa ia nastere plansul.
Insa acest plans are rolul de a ne transmite ca suntem cu adevarat interconectati.
In momentul in care observi ca durerea ta este descrisa cuvant cu cuvant de un necunoscut, tot ce poti face este sa dai jos un strat gros de judecata. In momentul in care observi ca lacrimile tale curg si pe obrajii celorlalti, tot ce poti face este sa devii transparent. Devii vulnerabil si gol. Aici nu te poti ascunde. Simti doar ca iti porti generatiile in spate, iar acest lucru te poate dobori sau te poate proteja.
In constelatiile familiale se vorbeste despre prezenta unui camp informational.
Insa incercarea de a explica modalitatea in care functioneaza acesta depaseste nivelul nostru de intelegere. Altfel, cum imi poate explica cineva faptul ca o persoana prezenta la acest curs “semana” totodata cu tatal, bunica si bunicul la un loc? Si cum se face ca persoanele care erau solicitate sa reprezinte anumiti membri ai familiei celor prezenti aveau gesturile, privirea sau expresiile verbale ale acelor membri?
In aparenta straini unii de ceilalti, noi toti reprezentam o mare familie.
Prinsi in cercul generatiilor noastre, uitam ca suntem sustinuti. Ne uitam radacinile si ne ratacim prin viata, fara a constientiza ca de cele mai multe ori raspunsurile problemelor noastre incep sa apara daca privim in sanul familiei noastre.
In momentul in care reusim sa ne privim pe noi insine din exterior devenim martorii durerii noastre. Si desi nu putem schimba nici cel mai minor gest, stim cumva ca aceasta este calea catre propria eliberare.
Experientele noastre, ale tuturor se incolacesc precum bratele unei caracatite. Uitam adesea ca ne suntem de folos unii celorlalti prin simpla noastra prezenta, nestiind ca in orice moment putem oferi un raspuns pe care cel de langa noi il cauta de ani de zile.
Poate ca vor exista momente in care vom simti nevoia sa ne ascundem simturile. Sa ne acoperim urechile deoarece nu suntem pregatiti sa auzim ceea ce ni se spune sau sa ne acoperim ochii deoarece imaginea pe care o vedem ne copleseste. Si chiar daca simtim aceste lucruri, avem totusi un mare avantaj: ca in drumul spre schimbare, pornim de la realitate, nu de la o realitate falsa sau imaginata.
Nu stiu daca workshopul de constelatii familiale face minuni si nu stiu daca toti oamenii pleaca cu zambetul pe buze de la acest curs. Tot ce stiu este ca pe mine m-a determinat sa nu ma tem de o forta care este mai puternica decat mine. Si chiar daca nu am puterea de a cunoaste traiectoria acestei forte, simt o mare liniste: linistea radacinilor mele.
Andreea
Daca doriti sa aflati mai multe despre metoda constelatiilor familiale, va asteptam la workshopurile noastre sau la sedintele individuale de constelatii familiale.
Raspunsul si solutiile problemelor noastre se afla in noi.Schimbarea porneste de la tine insati.Numai perceptia ta aspra realitatii poate fi schimbata.Nu poti schimba pe altcineva.Ni s-a spus o poveste despre noi care nu e reala.Crezurile si limitarile o data descoperite,pot fi schimbate si atunci pornesti de la realitate.Si ce este extraordinar,ca te simti bine in pielea ta si incepi sa te accepti si sa te iubesti exact asa cum esti.
Multumum pentru comentariu. Asa este, schimbarea porneste intotdeauna dinspre noi spre ceilalti, ceea ne modifica perceptiile si ne determina sa privim cu alti ochi aceleasi evenimente.