concurs povestePerioada Craciunului, a reintalnirilor cu intreaga familie, cand schimbam cadouri, ascultam cantece si ne bucuram de caldura celor care ne iubesc, este ca o reintoarcere in spiritul drag al copilariei.
Te-ai gandit vreodata ca poate fiecare din noi, adultii, are o poveste care l-a urmarit prin viata? Ca poate fiecare se identifica si actioneaza precum personajul lui preferat?
Povestile te-au ajutat copil fiind sa te pregatesti pentru viata. Ti-au dat curaj, te-au facut sa crezi ca binele invinge raul, te-au impins sa gandesti solutii creative, te-au ajutat sa visezi la o lume buna.
De aceea, Aimee.ro si Tractor Film Tv te invita la un concurs care sa-ti aduca aminte de frumusetea povestilor pe care parintii sau bunicii ti le citeau odinioara.
Concursul “POVESTEA DIN POVESTE” te provoaca sa fii copil inca o data, si sa ne spui, tu adultul de acum ca si cum ai fi copilul de atunci:
CARE ESTE BASMUL TAU PREFERAT? CARE SUNT PERSONAJELE TALE PREFERATE? CUM TE-AU INSOTIT ACESTEA PRIN VIATA?
Asteptam sa ne trimiti raspunsul tau sub forma de comentariu la acest articol, pana in data de 18 dec. 2013.
Cele mai elaborate, originale si pline de emotie 3 raspunsuri vor primi premii constand in cate un set de carte cu audiobook cu POVESTI NEMURITOARE.
Si pentru a te inspira, iata ce ne spune actorul Claudiu Istodor, realizatorul cartilor citite cu Povesti nemuritoare, despre experientele lui din lumea povestilor:
<< Pasiunea mea pentru povesti a izbucnit dupa lectura unui fragment din cartea “Creanga si creanga de aur” de Vasile Lovinescu: E posibil ca povestile sa transmita mesaje arhaice, complexe, de neinteles pentru profani? E posibil ca “Povestea porcului” sa nu fie doar o snoava pentru copii ? Fat Frumos sa nu fie doar un erou viteaz, iar Sfanta Vineri nu doar o vaduva binevoitoare?
Citirea basmelor la anii maturitatii poate da nastere unor surprize nebanuite. Incercati! Veti fi surprinsi! Dogmele religioase nu le pot cuprinde, morala societatii contemporane nu le poate aproba…
De-as fi Harap Alb… ce -ar fi daca ar fi?…>>
Atasamentul lui Claudiu Istodor pentru povesti a dat nastere proiectului lansat anul acesta la Targul de Carte Gaudeamus: Audiobookuri cu Povesti nemuritoare. Astfel, cat mai multi copii, parinti si bunici se pot bucura de povestile in format audio.
Regulament:
Organizatori: Aimee.ro si Tractor Film si TV
Perioada de desfasurare: 11-18 decembrie2013
Premii: Carte cu audiobook Povesti nemuritoare vol 1 + vol 2 ( 2 carti cu povesti, cu cel putin 250 pag de povesti fiecare; 2 audiobookuri cu 70 min de povesti fiecare)
Cei 3 castigatori vor fi afisati pe site in dimineata zilei de 19 decembrie 2013, in cadrul acestei pagini de concurs. Din momentul in care vor fi afisati, castigatorii au la dispozitie 10 zile calendaristice pentru a ne trimite un e-mail prin care sa ne spuna numele, concursul la care au participat si adresa de livrare a cartilor. Daca in termen de 10 zile nu suntem contactati, premiul va reveni altor utilizatori.
Va multumim!
Castigatorii sunt: Dana
Maria
Mariana
Am descoperit povestea la maturitate.Nu a avut sa-mi citeasca,nimeni,povesti…Am fost o cenusareasa care se intreba de ce sufar atat,de ce parintii se cearta mereu si eu treb sa fug sa ma ascund sub scarile de bloc pentru ca eram a nimanui,desi aveam parinti.O sarbatoare e de fiecare data cand citesc un basc si un sentiment de adanca tristete ma incearca…atat m-a durut acest lucru in copilaria mea incat am vrut sa ma fac psiholog ca sa-mi explic multe lucruri,sa fac numai bucurii copiilor care nu au una,care traiesc in familii aride,fara dragoste,suport si …povesti…Simt ca eu trebuie sa ma bucur sarbatorile astea si sa-mi acordati ;;povesti”voi sa fiti blandetea mea,asteptarea mea,povestea din povestea mea…Cu drag…
Vrei sa fii vedeta? Vrei sa fii in centrul atentiei? Inseamna ca vrei sa fii copil… Da…. Sunt vedeta datorita multor personaje motivationale care m-au ajutat sa inteleg ca pentru a fi pe picioarele mele trebuie sa plec de-acasa, sa lupt cu sinele, cu emotiile care sunt ca niste lanturi prinse de picioare. Dorul si durerea sunt uneori coplesitoare si din cauza lor multi copii nu pot sa devina adulti niciodata, ramanand langa mama, acasa… Cine nu-l cunoaste pe Nica? Cine nu a auzit de Amintiri din copilarie de Ion Creanga? Chiar daca multi l-au retinut pe Nica ca fiind un copil caruia nu-i prea placea la scoala, chiar daca a mai suparat-o pe mama, a reusit sa se desparta de copilarie, de satul cu traditiile care reprezentau o lege. Nica este si va ramane un model pentru toti copii, iar Ioan este Nica din copilarie care a creat cu ajutorul memoriilor cartea mea preferata si personajul meu preferat. Asemeni lui Nica sunt multe personaje din literatura universala, dar de ce sa ne legam emotional de un strain, atunci cand avem talentatii nostri?
Basmul meu preferat era “Praslea cel voinic si merele de aur” si “Frumoasa din padurea adormita”. Suntem 3 frati(2 fete si un baiat) si cateodata puneam basmul “in scena”, interpretand noi personajele. De mica am vrut sa urc pe scena si sa joc in piese de teatru sau sa cant, dar nu am reusit sa-mi implinesc visul. De mica mi-a placut sa citesc si am lecturat cu multa placere toate cartile din biblioteca parintilor. Incerc sa insuflu si copiiilor mei aceata pasiune pentru carti. “Daca ai caret, ai parte” este motto-ul meu preferat. Acum, la peste 30 de ani, povestile preferate ale baiatului meu cel mic, Alex, au devenit si preferatele mele, pentru ca trebuie sa i le spun la culcare si sa interpretam impreuna cu fratele lui Andrei povestile: “Capra cu trei iezi”, “Punguta cu doi bani”, “Ursul pacalit de vulpe”.
Acest concurs se potriveste cu starile mele sufletesti ale copilariei si incerc sa traiesc intens aceasta perioada la varsta maturitatii, asa cum spune L. Blaga :,, Copilaria este inima tuturor varstelor”.
Basmul preferat este Harap -Alb, Ion Creanga, pentru ca aceasta povestire mi-a dat impresia ca eu sunt un personaj urmarit de cel rau si din asta am invatat sa pretuiesc viata si sa iubesc oamenii sinceri. Personajele preferate ale acestei povestiri este mezinul din aceasta familie si Sfanta Duminica. Acestea mi-au conturat sufletul copilariei m-au insotit si acum in aceasta lume, in care intalnesc numai pericole la tot pasul. Copilaria mea a fost impresurata cu numeroase esecuri si placeri, dar cel mai bine m-am simtit cand deschideam cate o fila din aceasta carte sau din alte carti care m-au format pe mine ca om.
Basmele m-au insotit mereu in copilarie, imbogatind-o. Imi gaseam un alter ego multiplicat in fiecare personaj cu care simpatizam sau antipatizam… Basmele ma insotesc si acum, intrucat ele nu si-au pierdut nicio clipa efectul magic asupra mea. In dubla calitate de mama si dascal, intermediez savoarea actului povestirii si le dezvalui copiilor dimensiunea cognitiva, estetica si formativa a basmelor. Povestea mea preferata ramane si azi cea a lui Harap-Alb, datorita complexitatii, dar si dimensiunii ei. Harap-Alb a fost modelul pe care l-am urmat, cel care m-a invatat ca trebuie sa infrunt provocarile vietii si nu sa le ocolesc, ca raul e parte integranta a existentei si ca doar cu sacrificii pot accede la un nivel superior al existentei mele, adica pot DEVENI.
Tinerete fara batranete si viata fara de moarte de Petre Ispirescu.
Un basm despre viata si moarte,despre locul si rostul omului in univers,despre sensul si limitele fericirii.
Povestile le-am descoperit pe la o varsta mai mare, avand in vedere ca nu avea cine sa-mi povesteasca lecturi sensibile si alte lucruri care sa-mi formeze personalitatea. Descoperind aceasta lume frumoasa, am decis sa citesc si mai mult si am descoperit basme minunate care au reusit sa ma transforme intr-un copil, un copil care avea nerabdarea sa descopere evenimentele ce se desfasoara din aceste lecturi dragute! De multe ori eram in diverse situatii , precum simpatia si antipatia fata de personaje si nu stiam ce sa zic. Mi-a placut in mod deosebit Capra cu trei iezi, un basm minunat, Capra a fost personajul preferat si aceasta mi-a influentat destinul meu, avand in vedere ca aceasta face sacrificii pentru propriii copii. Alternanta binelui cu raul din aceasta povestire o regasesc, din pacate si in lumea reala!
Am crescut cu povesti pe care mi le citea bunica, povesti pe care le auzeam la radio, povesti pe care le ascultam pe discuri de vinil. Dintre cele pe care le-am citit singura, cand am fost in stare, m-a impresionat povestea Cele 11 lebede, a lui Andersen. Traiam odata cu Elisa, crosetam cu ea si am plans ca n-am reusit sa terminam la timp… Vreau sa recitesc povestile cu mintea de acum, sa descifrez mesajul prrofund al acestor calatorii initiatice prin viata. Asa voi deveni mai inteleapta.
Povestea mea preferata este Piele de magar de Charles Perrault.
Am descoperit biblioteca scolii la sfarsitul clasei a doua si de atunci m-am indragostit iremediabil de citit. 🙂 Preferatele copilariei mele au fost basmele desigur, iar acesta este favoritul meu din mai multe motive.
Eroina basmului este o fata de imparat, frumoasa si desteapta, care parcurge mai multe etape pana cand ajunge sa traiasca fericita alaturi de printul ei. Nu este doar frumoasa ca orice printesa, ci si inteligenta si harnica. In plus, isi cunoaste valoarea si asteapta vremea ei ca sa straluceasca.
Trasatura pe care i-o admir cel mai mult este faptul ca a stiut sa se dezvaluie treptat celor din jur si chiar si printului (nu a fugit din prima ca sa-si reclame inelul, ci a asteptat sa-i vina randul, mai ales ca stia ca bijuteria ii apartine).
Este ascultatoare si are valori morale bine stabilite (refuza casatoria incestuoasa pana la a face sacrificiu de sine: renunta la pozitie, la avere si chiar la respectul celor din jur atunci cand alege sa traiasca ascunsa sub pielea de magar, isi paraseste locurile familiare). Cred ca evolutia ei este un exemplu perfect de bildungsroman al unei figuri feminine care, pentru mine, este reprezentativa si, oarecum, o consider “perechea” lui Harap Alb din literatura romana.
Zana care o sfatuieste si o ajuta pe printesa este echivalentul unui mentor, iar incepand din adolescenta am avut si eu in jurul meu femei-mentor care m-au ajutat sa fiu modelata in cine sunt azi.
De multe ori zambesc gandindu-ma la aceasta poveste si ma bucur ca Charles Perrault a scris-o. De ce? Nu doar pentru ca ma regasesc in destule din trasaturile de caracter ale printesei si situatiile (transpuse desigur in epoca noastra) prin care a trecut si astfel s-a maturizat. Dar mai ales pentru ca imi dau seama, tot mai mult, ca fiecare dintre noi suntem ca eroina si, sub aparente, ascundem multe comori pentru cei din jur care ne descopera sau carora alegem sa ne descoperim. Suntem si noi comori ascunse sub o piele de magar.
Felicitari!