Cele mai bune carti

Vindecarea spontana a credintei, de Gregg Braden

A aparut la editura ForYou o noua carte scrisa de Gregg Braden, autorul cartilor Efectul Isaia, Codul lui Dumnezeu, Trezirea la punctul zero, Pasind intre lumi, Matricea Divina.

Fiecare carte este, in felul ei o minune de cunoastere si spiritualitate, dar aceasta este mai presus de toate!

In aceste vremuri, cartea a venit in momentul perfect ca sa ne arate in ce lume traim si cum sa o percepem. O gasiti pe http://www.editura-foryou.ro.

Iata mai jos un fragment din carte:

“Stiam ca, la un anumit moment din viata mea, va trebui sa reconciliez ceea ce fusesem invatat despre fortele Luminii si ale intunericului, cu ce credeam eu despre ele. Insa, in loc sa existe o mare revelatie si un singur punct de cotitura, acest moment s-a manifestat treptat, ca rezultat al unui vis ce s-a repetat adesea, intre varsta de treizeci si cincizeci de ani.

Visul incepe aproape intotdeauna in acelasi fel. Ma vad stand singur, intr-un loc complet intunecat si gol. La inceput, nu mai este nimic in jurul meu, doar intunericul care se intinde peste tot si pare nesfarsit. Treptat insa, vad ceva departe, departe, la distanta.

Pe masura ce ochii se obisnuiesc cu imaginea si pot sa ma apropii, incep sa recunosc fete. Vad oameni – si sunt multi – unii pe care ii cunosc, altii pe care nu i-am intalnit niciodata. (Este interesant faptul ca uneori stau la stop sau ma plimb prin aeroport si recunosc pe cineva pe care tocmai l-am visat cu cateva ore inainte.)

La un moment dat, imi dau seama ca acolo sunt toti oamenii pe care i-am cunoscut si pe care ii voi cunoaste in viata mea – inclusiv prieteni, membri ai familiei si toate persoanele la care am tinut vreodata. Si toti sunt impreuna, separati de mine de un spatiu despartitor, deschis in intunericul dintre noi.

Aici visul devine interesant. De o parte este un abis de o lumina orbitoare – de cealalta, un abis cat se poate de intunecat. De fiecare data cand incerc sa traversez, ca sa ajung la cei dragi, sunt atras ori de o parte, ori de alta. De fiecare data cand m-am impotrivit, ca sa nu cad nici in intuneric, nici in Lumina, am ajuns inapoi de unde am plecat, dorindu-mi sa fiu cu ei, in timp ce ei se indepartau din ce in ce mai mult.

Intr-o noapte am visat acelasi lucru, dar ceva s-a schimbat. A inceput la fel, asa ca stiam la ce sa ma astept. In acea noapte speciala, am facut ceva diferit: Incercand sa traversez spatiul despartitor si simtind cum intunericul si lumina ma trag in directii diferite, nu m-am mai opus si nici nu am capitulat. Mai degraba, am schimbat atat modul in care ma simteam in prezenta lor, cat si ce credeam despre ele.

In loc sa judec ca una este „buna” si cealalta „rea” – sau mai buna ori mai rea decat cealalta – i-am permis atat luminii, cat si intunericului sa fie prezente si sa-mi devina prieteni. In clipa in care am facut asta, s-a intamplat ceva absolut uimitor: brusc, mi s-au parut altfel. Ele s-au contopit, au umplut spatiul dintre ele si au devenit puntea care m-a lasat sa trec la cei dragi.

Dupa ce s-a intamplat acest lucru, visul nu s-a mai repetat. Desi au mai fost si alte vise care m-au invatat lucruri asemanatoare, pe acesta nu l-am avut niciodata.

Efectul in cascada al vindecarii

Timp de cateva luni inainte de vindecarea din acest vis, am fost implicat in cea mai dificila relatie a vietii mele de adult. De la prietenie si asociati de afaceri, la familie si chiar parteneri romantici, totul parea sa fi scapat de sub control, din motive pe care, pur si simplu, nu le intelegeam.

Dupa cum am descoperit prin recunoasterea oglinzilor vechilor esenieni manifestate in relatii, despre care am scris in Matricea Divina, am descoperit ca imi dezvoltasem o idee puternica despre ce „ar trebui” sau „nu ar trebui”, in ceea ce priveste sinceritatea, integritatea si increderea in ceilalti. Si exact judecata mea referitoare la aceste calitati s-a dovedit a fi magnetul care continua sa atraga aceste relatii spre mine.

Aproape imediat dupa vis, ceva neasteptat a inceput sa se petreaca: in doar cateva zile, fiecare dintre cei care reflectau judecatile mele au inceput sa dispara din viata mea. Nu mai eram suparat pe ei. Nu mai eram indignat. Am inceput sa am o senzatie ciudata de „nimic” fata de ei.

Nu am urmarit sa-i exclud din viata mea. Redefinindu-mi relatia dintre lumina si intuneric si descoperind relatiile mele cu acesti oameni, asa cum erau ei cu adevarat – si nu cum le faceau judecatile mele – am descoperit ca nu mai exista niciun motiv ca ei sa ramana in viata mea. Dintr-o data, m-au sunat la intervale mai mari de timp, mi-au scris mai rar si m-am gandit mai putin la ei, pe parcursul zilei. Judecatile mele fusesera magnetul care mentinuse aceste relatii.

Desi aceasta schimbare a fost interesanta, la cateva zile dupa aceea, s-a intamplat ceva si mai ciudat. Mi-am dat seama ca si alti oameni, pe care ii cunosteam de mult timp si cu care nu eram in niciun fel de conflict sau lupta, incep sa dispara. Din nou, nu am facut niciun efort constient pentru a pune capat acestor relatii. Pur si simplu, nu ne mai lega nimic.

Odata, cand am avut prilejul sa port o conversatie cu unul dintre acestia, discutia parea incordata si artificiala. Unde inainte fusese afinitate, acum era stanjeneala. Aproape imediat dupa ce mi-am dat seama de aceasta schimbare in relatii, am devenit constient de ceea ce, pentru mine, era un fenomen inedit.

Fiecare dintre relatiile destramate fusese bazata pe acelasi tipar – acelasi care ii adusese initial in viata mea. Tiparul era emiterea de judecati la adresa actiunilor lor, pe baza credintelor mele despre lumina si intuneric.

Pe langa faptul ca era un magnet care atragea relatii spre mine, judecata mea fusese si liantul care le-a mentinut. In absenta ei, liantul s-a dizolvat. Am observat ceva similar efectului in cascada, care functioneaza astfel: odata ce tiparul a fost recunoscut intr-un loc, sau intr-o relatie, ecoul s-a transmis la multe alte niveluri ale vietii mele.

Banuiesc ca acest efect in cascada al vindecarii se manifesta deseori in vietile noastre, desi poate ca nu il recunoastem intotdeauna. In povestea pe care v-am relatat-o, totul s-a petrecut atat de rapid, incat ar fi fost greu sa nu observ.

Asa ca, va invit sa examinati relatiile din viata voastra – in special pe cele mai dificile. Cand par sa se destrame brusc si fara un motiv evident, este posibil ca asta sa indice o schimbare a credintelor voastre. Poate liantul unei perceptii a fost vindecat si nu mai este nimic care sa mentina relatia respectiva.”

Cartea se gaseste pe site-ul editurii ForYou: http://www.editura-foryou.ro.

Mihaela Marinas

Mihaela Marinas scrie articole si lucreaza cu oamenii, atat individual cat si in grupuri, din dorinta de a-i insoti pe cei din jur in calatoria catre ceea ce sunt cu adevarat.

S-ar putea să-ți placă și...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.