O astfel de carte este ,,Anatomia unei boli asa cum a fost perceputa de pacient”, apartinand Editurii Herald, o carte in care exista povesti de viata care merita impartasite datorita capacitatii lor de a-i determina pe cei aflati in momente de rascruce sa mearga mai departe in drumul lor de dezvoltare personala pe care il au de parcurs.
Faptul ca exista un numar din ce in ce mai mare de carti care trateaza subiectul recuperarii sanatatii in urma diagnosticarii unor boli considerate incurabile aduce in prim plan relatia dintre individ si emotiile sale, cat si capacitatea de a-si controla propria minte.
Autorul acestei carti, Norman Cousins, a descoperit ca sufera de o boala a tesutului conjunctiv, spondilita anchilozanta, cu alte cuvinte, deteriorarea tesutului coloanei vertebrale. Avand o sansa din 500 din partea doctorilor de a se vindeca, dar si premisa ca nu a mai existat niciun caz de recuperare in urma acestei afectiuni, Norman a simtit ca are de ales intre a sta sa-si priveasca organismul cum slabeste incetul cu incetul si a actiona pe cont propriu in vederea restabilirii starii sale de sanatate.
In astfel de momente in care alte persoane capituleaza in fata durerii, autorul a considerat ca schimbarea perceptiei asupra durerii este cea care ii poate fi de folos:
,,Stiam ca durerea poate fi afectata prin atitudine. Majoritatea oamenilor devin panicati atunci cand este vorba de durere. Din toate directiile au fost atat de bombardati cu reclame legate de acestea, incat iau un analgezic sau altul la cel mai mic semn al suferintei. Suntem practic analfabeti in domeniul durerii, asa ca rar suntem capabili sa o gestionam rational. Ea face parte din magia corpului. Este modul in care corpul transmite un semnal catre creier spunand ca se intampla ceva gresit.”
Un alt element pe care aceasta cartea il accentueaza se refera la conditiile pe care spitalul ca institutie le ofera bolnavilor, indeosebi celor aflati in stare terminala. Concluzia autorului a fost aceea ca prin serviciile sale, spitalul nu poate oferi conditiile necesare recuperarii pacientilor si mai ales, nu poate fi un substitut al compasiunii si empatiei de care un bolnav are nevoie in astfel de momente. Asadar, in urma consultarii cu medicul sau, autorul decide sa fie transferat intr-o camera de hotel. Aici incepe procesul de vindecare pe care acesta l-a transmis cititorilor sai.
Pe langa faptul ca autorul renunta la medicatia prescrisa si o inlocuieste cu doze de vitamina C (acest lucru a fost posibil in urma unor cercetari pe care scriitorul si medicul sau le-au realizat impreuna, cel din urma dandu-si acordul asupra posibilitatii de a incerca si aceasta varianta), Norman incepe un lung proces de autoanaliza. Astfel, plecand de la ideea ca emotiile negative isi lasa amprenta concreta asupra starii noastre de sanatate, el se intreaba daca nu cumva acest lucru este posibil si in cazul emotiilor pozitive. Dupa 8 zile de terapie prin ras (10 minute de ras in hohote aveau exact efectul anestezic al medicamentelor, asigurandu-i doua ore de somn fara dureri) si ,,administrarea” evidenta a efectului placebo, starea de sanatate a lui Norman avea sa se imbunatateasca, pentu ca in cativa ani sa isi revina complet.
Faptul ca Norman nu a acceptat nici verdictul de boala incurabila si nici gandul ca nu isi poate reveni i-au conturat realitatea in fiecare zi, fiind cea mai are dovada a faptului ca isi doreste sa traiasca:
,,vointa de a trai nu este o abstractiune teoretica, ci o realitate psihologica cu efecte terapeutice.”
Avand in vedere ca efectul placebo si-a lasat amprenta asupra starii sale fizice si emotionale, autorul dedica un intreg capitol acestui aspect, prezentatn o serie de afectiuni vindecate prin simpla gandire, de la ulcere, artita si depresie pana la dependentii de morfina si suferinzii de Parkinson). Accentul este pus pe ideea ca pacientii nu au nevoie cu adevarat de acele pastile, ci simpla reteta scrisa de doctor este cea care ii linisteste.
Relatia dintre doctor si pacient este poate cel mai important element al acestei carti. Poate ca fara sprijinul emotional al medicului sau, Norman nu ar fi reusit sa se vindece in totalitate, asadar cartea poate fi vazuta drept un indemn adresat cooperarii dintre medic si pacient. Acesta afirma ca in spitalul in care era internat, o serie de pacienti isi povestea grijile unii altora, insa atunci cand medicul venea sa-i viziteze, ezitau sa faca acest lucru. Un element simplu precum comunicarea isi face din nou aparitia, chiar si in astfel de cazuri.
Avand in vedere ca bolnavii au tendinta de a renunta la puterea personala pentru a-si oferi propriile vieti in mainile doctorilor, se instaleaza cu usurinta o relatie de dependenta intre acestia:
,,Boala, si in special boala cronica, poate aduce bolnavul intr-o relatie de dependenta cu persoana care se ofera sa-l vindece. Daca increderea nu devine o componenta a relatiei, este prea putin probabil ca va urma vindecarea. Medicii care ignora importanta relatiei cu bolnavul sunt de obicei cei care au o filosofie simplista despre boala ca fiind inamicul pe care trebuie sa-l atace cu toate tehnologiile de care dispun.”
Mai mult decat o incursiune in relatia dintre pacient si medic, mai mult decat incercarea celui dintai de a-si imbunatati starea fizica si emotionala prin intermediul rasului si efectului placebo, esenta acestei carti este insasi dorinta de a trai a celui care pare sa nu mai aiba nicio sansa, conturata de puterea de a continua.
