libris.ro

Rasfoind cartea Editurii Herald“Psihoterapie si consiliere existentiala” , primul lucru pe care il aflam despre acest tip de consiliere psihologica este inrudirea sa cu domeniul filosofiei.

Ca forma de terapie, psihoterapia existentiala este mult mai flexibila decat alte forme de psihoterapie.

Astfel, ea se prezinta ca o “forma contemporana de filosofie practica si aplicata ce cauta sa ajute oamenii sa obtina intelepciunea de a intelege si de a trai vietile lor cu o mai mare constientizare si intelegere”.

Psihoterapie existentiala – principii de baza

1. Psihoterapia existentiala nu poate fi identificata cu un singur autor, ci mai multi filosofi au contribuit la formularea ideilor sale, printre care amintim: Soren Kierkegaard, Friedrich Nietzsche, Martin Heidegger, Jean – Paul Sartre, Simone de Beauvoir si Albert Camus.

2. In al doilea rand, psihoterapia existentiala isi are radacinile in filosofie.

Acest lucru naste controverse deoarece mai multi psihologi nu sunt obisnuiti cu explorarea intrebarilor intr-o maniera filosofica.

3. Terapeutii existentialisti sunt reticenti in a spune “Asa se practica psihoterapia existentiala” deoarece unul dintre principiile de baza ale acestei forme de psihoterapie este acela ca fiecare terapeut trebuie sa-si creeze modalitatea sa personala de lucru.

4. Accentul oricarei forme de psihoterapie existentiala cade pe natura adevarului si realitatii mai degraba decat pe personalitate, boala sau remediu: “mai degraba decat a gandi despre functii si disfunctii, ea prefera sa gandeasca in termenii abilitatii persoanei de a face fata provocarilor pe care ni le prezinta inevitabil viata.”

Astfel, clientii care au nevoie de consiliere psihologica isi pot pune intrebari de tipul:

• Ce inseamna sa fii viu?

• De ce exista ceva mai degraba decat nimic?

• Cum ar trebui sa ma comport si sa fiu in relatie cu ceilalti oameni?

• Cum as putea sa traiesc o viata care merita traita?

• Ce se va intampla dupa ce mor?

Astfel de teme sunt recurente in formele de psihoterapie existentiala.

Relatia terapeut – client in psihoterapia existentiala

Spre deosebire de alte tipuri de psihoterapie, relatia dintre client si terapeut in psihoterapia existentiala se bazeaza foarte mult pe experienta terapeutului.

El nu are de indeplinit anumite reguli stricte pe care le regasim in cartile de psihoterapie.

Din contra, terapeutul sau consilierul are drept premisa propria experienta de viata.

Avand propriul drum drept punct de plecare in relatia terapeutica, el poate empatiza cu situatia pe care clientul sau o aduce in discutie.

Desigur, acest lucru nu inseamna ca forma de psihoterapie prezentata este scutita de diferite probleme in relatia terapeut- client.

Iata cateva aspecte importante referitor la relatia terapeut – client in psihoterapia existentiala:

Initial, este necesar ca un terapeut sa ajute clientul sa devina in primul rand constient de contradictiile cu care se confrunta, iar acest lucru inseamna sa ii amplifice constientizarea tensiunii pe care o traieste.

• Clientii pot incerca sa evite aceasta tensiune, ei petrecandu-si deseori multi ani rafinand realitatea si autoiluzionandu-se ca tensiunea amintita nu exista.

• Constientizarea tensiunii apare mai intai prin confruntarea cu emotiile contradictorii pe care le experimentam. Anxietatea, vina, disperarea, rusinea, mania si dezamagirea sunt semnele dilemelor ascunse.

Cele 4 dimensiuni in psihoterapia existentiala

In orice forma de psihoterapie existentiala, clientul se poate confrunta cu probleme care apar la nivelul uneia dintre urmatoarele 4 dimensiuni:

• Fizica
• Sociala
• Personala
• Spirituala

Dimensiunea fizica se refera la mediul nostru si la datele lumii naturale inconjuratoare (corpul, mediul inconjurator in care ne gasim, starea noastra de sanatate sau boala, cat si modalitatea in care ne raportam la moarte).

Cea de-a doua dimeniune ce apare in formele de psihoterapie existentiala este dimensiunea sociala.

Aceasta dimensiune se refera la cultura noastra, la clasa sociala si rasa carora le apartinem, cat si la modalitatea in care ne raportam la culturile din care nu facem parte.

O alta dimensiune presarata cu multe paradoxuri ce pot fi rezolvate in sedintele de psihoterapie existentiala este cea personala.

Aici regasim relatia cu propria persoana, cat si capacitatea in care ne conturam o lume interioara.

Iar cea din urma dimensiune, cea spirituala, se refera la modalitatea in care ne raportam la necunoscut, la angoasa pe care o traim fata de acesta, cat si la posibilitatea de a ne crea o lume ideala in care sa traim.

Asadar, ceea ce ne invata orice forma de psihoterapie existentiala este tocmai faptul ca accentul nu se pune pe rezolvarea stricta a unor probleme date, ci pe cautarea unui sens, pe capacitatea de a imbunatati viata clientului prin largirea orizontului terapeutului, cat si prin reinventarea propriei modalitati de a privi lumea.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here