Desi cartea “Cand pantofii ti se potrivesc” aparuta la Editura Mix contine o serie de povestiri ale misticului taoist Chuang Tzu, aceasta poarta evidenta amprenta a invataturilor lui Osho.
Cele zece povestioare surprind diferite aspecte ale existentei noastre, de la inevitabila separare de propria fiinta prin intermediul egoului si condamnarea omului fata de sine insusi pana la fuga continua de acea parte fireasca pe care o neglijam in drumul nostru de dezvoltare personala, umbra noastra.
Poate ca unul dintre cele mai evidente aspecte cu care Osho ne-a obisnuit este profunzimea derivata din simplitatea invataturilor sale: “Cand pantofii ti se potrivesc, uiti de picioare.” Cu alte cuvinte, atunci cand le permitem lucrurilor sa curga, intreaga existenta devine un proces firesc, natural. Durerea fizica sau sufleteasca este cea care de multe ori ne aminteste ca detinem un corp si un suflet, iar absenta acesteia permite ca viata sa se desfasoare in cea mai naturala modalitate posibila.
“Te nasti; ce efort ai facut tu ca sa te nasti? Cresti. Ce efort faci ca sa cresti? Respiri. Ce efort faci ca sa respiri? Totul se misca de la sine, deci ce nevoie e sa te deranjezi? Lasa viata sa curga de la sine, iar atunci te vei abandona curentului vietii. Nu te lupta si nu incerca sa inoti contra curentului; de fapt, nu inota deloc, pluteste numai si lasa-te dus de curent, oriunde va vrea el sa te poarte. Fii un nor alb care pluteste pe cer – fara scop, fara destinatie. A pluti inseamna astfel inflorirea ultima.”
Un alt aspect pe care aceasta carte ni-l evidentiaza este acela ca in ciuda unei aparente deloc caracteristice pe care o afisam, adevarata schimbare se petrece intotdeauna in interior. Iata o povestioara care exemplifica acest lucru:
“Mulla Nasruddin vorbea mereu in termeni negativi, asa ca i-am spus: <<Fii mai pozitiv. De ce vezi viata cu ochi atat de negativi? In cazul asta gasesti numai spini, iar flori deloc.>>
<<Bine>>, mi-a zis atunci, <<am sa-mi fac o regula din a fi mereu pozitiv.”
A doua zi, nevasta lui a plecat la piata si i-a spus sa aiba grija de copii. Cand s-a intors, a simtit pe loc ca se intamplase ceva rau. In toata casa, plutea tristetea, copiii nu fugeau incolo si incoace, nu se auzea niciun zgomot. S-a nelinistit. Apoi s-a uitat la Nasruddin care statea la usa si a simtit imediat ca ceva se intamplase intr-adevar.
Speriata, i-a zis: <<Nasruddin, nu-mi spune nimic de rau, spune-mi doar vestea buna.>>
Nasruddin i-a raspuns: <<Am jurat deja ca n-o sa mai fiu negativ, asa ca nu e nevoie sa-mi amintesti. Ii stii pe cei sapte copii ai nostri? Sase dintre ei n-au fost calcati de autobuz.>>”
Astfel, desi cuvintele sau o atitudine superficiala par a fi adesea optiunea primordiala de a schimba modalitatea in care percepem lumea, atata timp cat acest proces nu se petrece inainte de toate in interior, exteriorul va putea trai cu minciuna ca lucrurile merg din ce in ce mai bine, dar nu ii va putea rezista acesteia pentru prea mult timp. Lipsa autenticitatii se va dovedi esentiala in imposibilitatea de a crea cu adevarat o schimbare.
Un alt aspect pe care Osho il mentioneaza adesea si pe care il regasim in aceasta carte este amprenta pe care societatea o lasa in mintea individului. Conform vizunii lui Osho, toti copiii se nasc sanatosi la minte, insa toti oamenii mor nebuni. De ce se ajunge in acest punct? Societatea ne determina sa traim intr-o continua stare de neacceptare fata de noi insine, purtand cu sine peceta comparatiei si a condamnarii de sine. Inca din copilarie, copilul este comparat cu un altul care ii este considerat superior, ceea ce va da nastere unor mecansime de aparare care va indeparta copilul de el insusi, iar in cele mai multe cazuri, tanarul, respectiv adultul vor purta amprenta societatii, parintilor sau bisericii care i-a modelat, in niciun caz amprenta propriilor ganduri si fapte.
Consider ca aceasta carte nu se diferentiaza printr-un caracter de noutate pe care alte carti ce cuprind invataturile lui Osho il detin, ci aceasta cartea poate fi vazuta ca o reamintire, ca un loc in care trebuie sa ne reintoarcem pentru a regasi acele momente de regasire a propriei fiinte.
