Cartea CLEPSIDRA CU PASI este scrisa de un scriitor roman care semneaza cu pseudonimul TRISTAN.
Este deosebit de frumoasa, intrucat autorul a calatorit mult in Tibet si Peru, precum si in toate tarile Europei, iar modul de a prezenta amintirile din aceste calatorii este absolut unic.
Povestirile sunt pline de gingasie, umor, senzualitate si… multa spiritualitate! Ele ating o coarda sensibila a sufletului, de care rareori suntem constienti – si inca si mai rar intelegem ca este cea de care ar trebui sa avem cel mai mult grija, pentru ca sa fim completi si impliniti. Ii multumim lui Tristan ca ne-a amintit de ea si ca o mangaie cu povestirile sale!
Va prezentam mai jos un fragment din carte pentru care ii multumim doamnei Monica Visan de la editura For You
.
DESPRE FIDELITATE
(Parafrazand “Profetul” de Khalil Gibran)
… Si atunci, frumoasa preoteasa a templului a zis: „Vorbeste-ne despre fidelitate”.
Iar el a spus: Oamenii leaga aproape intotdeauna fidelitatea de carnea trupului. Dar carnea se infioara permanent, e prinsa-n destramare. Adevarata fidelitate sparge spectrul luminii din tine in multe culori. Ea poate fi pasiunea sufletului pentru odihna. Sau tacerea gandului in umbra racoroasa a clipei. Este linistea dintre respiratii sau convingerea in drumul ales.
Cand dovedesti fidelitate, iti daruiesti inima intr-o versiune unica, golita de indoieli.
Fidelitatea cere absolutul. Dar cati dintre noi suntem demni de acest cuvant?
In forma ei pura, ea are o finalitate care nu poate fi umbrita de alte emotii. Isi trage seva din privilegiul alegerii de a fi noi insine.
Este cecul in alb de la banca daruirii, pe care nu ne inchipuim ca-l vom completa vreodata.
E piscul valoric pe care ne ancoram increderea si de unde putem doar naufragia.
Priveste in oglinda ochilor si intreaba-te daca fidelitatea trebuie sa fie absoluta sau, poate, Creatorul a vrut sa ne lase libertatea de a cauta si gasi indoieli prin infidelitati, doar pentru a ne intari in convingerea alegerii noastre. Caci fidelitatea fara infidelitate devine statica, substanta solidificata, aripa in nemiscare.
Infidelitatea poate fi vantul care–ti ravaseste gandurile si iti bantuie simturile in cautare. Se poate naste din cutremurul care-ti rascoleste piramida de valori. Infidelitatea e zbucium de suflet in cautarea echilibrului. Si poate lua gust de lacrima, cand privirile imbratiseaza un zambet iubit.
Rar verificam sentimentele si chiar trairile care ne apartin pe de-a-ntregul – asa cum nu chestionam pulsul inimii ce ni se zbate-n piept si nu ne indoim de sunetul propriilor nostri pasi pe caldaramul de granit al vietii. Ele exista pentru ca sunt.
E riscant, dar si incitant, sa incerci a stapani ceva ce nu e ingradit de perimetrul nostru emotional, dorinta de cunoastere a necunoscutului – adevarata piatra de incercare pe care gandul isi masoara puritatea.
Fara umbra infidelitatii, fara intrebari catre tine insuti, iubirea sau credinta devin rigide precum o armura medievala care nu mai poate accepta schimbarea si va sugruma, cu timpul, un suflet insetat de vibratii. Nu intelege aceasta indoiala ca pe o infidelitate fata de cel sau cea caruia i-ai daruit trairi date de valorile tale. Viata si iubirea au propriul dinamism si, in toate formele lor, nu sunt decat miscare in cautare permanenta de raspunsuri, in evolutia spre acea inteligenta suprema numita Spirit. Chiar daca progresul este aparent haotic, ne vom continua pasii, prin nenumarate incercari, pe cararea spre profunzimile constiintei. Scopul acestei peregrinari este si descoperirea imbratisarii finale.
Asa te vei pregati pentru sufletul pereche, clipa de clipa, prin gesturi mici care au ceva din miscarea fulgilor in cadere, dar si din soliditatea granitului, si vei fi mereu fidel propriei tale alegeri, traind, in bucuriile sau tristetile zilnice, experienta drumului adevarat.
De cele mai multe ori, il vei gasi.
