ce spui dupa buna ziua
Cele mai bune carti

Ce spui dupa Buna ziua?

ce spui dupa buna ziua
ce spui dupa buna ziua

O carte minunata a lui Eric Berne, aparuta la editura Trei

M-a impresionat in mod deosebit pentru ca am reusit sa inteleg de ce am avut constant acelasi gen de raspuns la anumite probleme existentiale, si foarte important mi se pare faptul ca m-am eliberat de niste stresuri potentiale aferente unor probleme ulterioare similare. Am simtit cum pur si simplu se dizolva de la sine…

Eric Berne (1910-1970), celebru psihiatru si psihoterapeut, considera principala preocupare a omului este structurarea timpului intre Buna ziua initial si Noapte buna final, mai precis intre nastere si moarte.

Un buna ziua adecvat poate fi spus doar dupa ce mintile noastre au fost golite de “gunoi” – termen prin care Berne defineste conditionarile parentale si sociale pe care le avem.

Citind aceasta carte, mintea mea a inceput sa deruleze tot felul de amintiri, a inceput sa scormoneasca in toate intamplarile marcante ale vietii mele si am fost socata si amuzata in acelasi timp sa constat ca de fapt noi oamenii urmam niste drumuri bine trasate, indeplinind niste porunci, urmand directive si reguli stricte, clare, neabatandu-ne prea mult de la un scenariu pe care in parte l-am acceptat (ca pe o mostenire genetica a intregului arbore genealogic), in parte l-am construit noi.

Aceasta mica parte, contributia noastra la scenariu este contorizata de ceea ce se poate numi evolutia speciei umane.

Ceea ce mi s-a parut hilar si stupid dar intru totul justificat, a fost concluzia lui Berne ca acest scenariu pe care ni-l concepem la varste cuprinse intre 2 si 6 ani, ne urmareste o viata intreaga.

Si mai uluitor este ca in aceeasi perioada de timp ne stabilim si finalul scenariului, iesirea din el, demonstratia finala, modul in care murim si chiar oamenii care vor fi langa noi in acele momente.

In limbajul Analizei Tranzactionale sunt definiti cativa termeni operationali de baza. Starile Eului au fost impartite in trei categorii: eul parinte, eul copil si eul adult – toate coexistente in fiecare din noi.

Orice interactiune dintre doua sau mai multe persoane se numeste tranzactie, nu conteaza tipul acesteia, poate fi verbala sau poate fi un simplu schimb de priviri.

Mostenirea genetica se transmite de la starea de copil a parintelui la starea de copil a copilului. In acest mod sunt transmise talentele si defectele.

Nu vreau sa intru prea mult in detalii pentru ca ele sunt prezentate intr-un mod explicit si la amanunt in cartea lui Berne, iar a-ti descoperi propriul scenariu este un efort complex care se poate face chiar si de unul singur, asa ca va las placerea sa o studiati.

In carte sunt date multiple exemple de analiza de scenariu ale unor personaje reale sau imaginare, de basm, cum ar fi Scufita Rosie sau Cenusareasa, care paradoxal, se intalnesc foarte des in viata de zi cu zi.

Fiecare din noi respectam niste sloganuri si niste porunci si ne conformam unor permisiuni.

In mitul lui Sisif de exemplu, sloganul este “Munceste pe branci!“, iar porunca “Rateaza inainte de final!” ceea ce face Sisif dealtfel: in momentul in care ajunge aproape de varful muntelui cu bolovanul, acesta se rostogoleste iar si iar la poalele lui intr-un ciclu nesfarsit.

Eu personal am avut mereu mari probleme de organizare si ordine in lucruri personale. Deruland banda cu amintiri am scos ceva valoros de-acolo, un slogan favorit al mamei mele: “Esti o dezordonata (cu o voce tunatoare!) si o distrugatoare, distrugi tot ce ai!” – se pare ca multi ani am reusit sa ma conformez si sa distrug incaltamintea cu o viteza de neimaginat. Probabil ca puteam sa distrug si alte lucruri, dar copilul din mine s-a hotarat sa faca lucrul asta cu incaltamintea.

Cu ordinea m-am autoeducat ani de zile dupa ce am devenit adult, nu reuseam sa tin ordine in sifonier de exemplu, cum aranjam lucrurile, in cateva zile erau claie peste gramada. A fost o mare frustrare a vietii mele cu care mai am rare confruntari si acum.

Stiam ca sunt dezordonata! Era ca o directiva, nu “aveam voie” sa fiu altfel, la asta se astepta mama de la mine (Berne explica foarte frumos fenomenul ca fiind foame de scenariu intr-un mod similar foamei de stimuli).

La fel si mama a avut niste directive precise de la bunica mea, si anume sa nu iasa din cuvantul celor mai mari ca ea din familie. De multe ori m-am hlizit impreuna cu cei doi frati ai mei de mama care si acum, la 56 de ani, asculta de sora-sa mai mare.

Mi-am amintit ca mi-a povestit mama cum tatal ei lua bataie de la fratele lui mai mare, adulti fiind, si asta pentru ca asa s-a pomenit in neamul lor, sa asculti de “ala mai mare”, daca e mai mare nu ai dreptul sa deschizi gura, lucru pe care l-a perpetuat si mama mea mai departe.

Partea buna este ca un scenariu odata scos la lumina, se autoanuleaza, ramane debusolarea care trebuie inlocuita cu alte scenarii constructive.

Copiii isi formeaza scenariile in functie de permisiunile pe care le au de la parintii lor. M-a impresionat un pasaj din carte unde Berne scria despre anumiti oameni: “Se vede ca au avut voie sa fie frumosi!” sau “Acesti oameni au avut voie sa aiba success!”, deci succesul in viata ESTE O PERMISIUNE.

Rolul terapeutului este de a schimba sloganurile, poruncile si de a da permisiuni, de a anula scenariile care duc la autodistrugere si de a redirectiona pacientul spre noi perspective si oportunitati.

Ceea ce consider minunat la cartea aceasta este ca reprezinta un fel de “Invata sa faci analiza de scenariu fara profesor!”

Mai am de completat doar ca merita citita, analizata si digerata!

de Oana Gheorghe
Membru DaMaiDeparte.ro

Mihaela Marinas

Mihaela Marinas scrie articole si lucreaza cu oamenii, atat individual cat si in grupuri, din dorinta de a-i insoti pe cei din jur in calatoria catre ceea ce sunt cu adevarat.

S-ar putea să-ți placă și...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.