Antidot pentru anxietate – asa pot sa descriu cel mai bine aceasta carte scrisa de Alan Watts si aparuta la editura Herald, pentru cele cateva zile cat m-a insotit in calatoria mea.
Antidot cu efecte pe termen lung, as indrazni sa zic, pentru ca unele adevaruri, odata asimilate, raman in suflet si isi fac efectul, in fiecare zi.
Cartea vorbeste despre cum ne raportam noi oamenii, la viata noastra si la modul in care dam sens vietii noastre. Vorbeste despre modul in care noi oamenii ne generam anxietatea, printr-o raportare incorecta la viata.
Nu ofera o reteta concreta pentru anxietate, insa ofera accesul la un nivel de intelegere a lucrurilor care, odata accesat pe deplin, este profund incompatibil cu anxietatea existentiala generalizata a zilelor noastre.
Si, mai mult decat atat, ne face sa ne punem intrebari. Intrebarile acelea la care am putea medita o viata intreaga: Cum putem sa ne gasim siguranta intr-o lume a carei natura este reprezentata de nesiguranta?
Conform autorului, aceasta este o contradictie de baza a existentei noastre. Vreau sa ma simt in siguranta, deci protejat de fluxul vietii – deci asta inseamna ca imi doresc, de fapt, sa fiu separat de viata si aceasta separare ma face sa ma simt nesigur. Cu cat ne vom stradui sa obtinem mai mult siguranta, cu atat va fi mai dureros. Cu toate astea, este inutil sa spunem ca nu ar trebui sa cautam siguranta.
Solutii pentru anxietate
In aceasta carte, ni se propun trei solutii pe post de antidot pentru anxietate. Nu sunt solutii pe care sa le aplicam de maine, ci sunt solutii care necesita mult exercitiu de constientizare si de observare a mintii noastre:
- a constientiza ca nu exista un eu separat de realitate
- a constientiza ca suntem unul si acelasi lucru cu experienta traita intr-un anumit moment
- a constientiza ca sentimentul de separare de realitate vine din divizarea interioara
Asadar, singurul lucru pe care il avem de facut este sa descoperim ca nu exista siguranta. Ca viata este curgatoare si ca nu ofera garantii. Insa autorul merge chiar mai departe cu teoria sa:
“Notiunea de siguranta este bazata pe sentimentul ca exista in noi ceva ce este permanent, ceva ce dureaza de-a lungul tuturor zilelor si schimbarilor ce se petrec in viata. Ne luptam sa ne asiguram de permanenta, continuitatea si siguranta acestui miez durabil, acestui centru si suflet al fiintei noastre, pe care-l numim eu pentru ca asta consideram a fi in realitate omul – ganditorul gandurilor noastre, cel care simte emotiile noastre si cel care stie tot ceea ce noi cunoastem. Nu intelegem de fapt ca nu exista siguranta pana cand nu constientizam ca acest eu nu exista.”
A fi constient inseamna a descoperi ca in fiecare moment experienta este totul. Nu exista nimic dincolo de ea, un tu care traieste experienta.
Ne-am obisnuit sa gandim astfel pentru ca ne simtim separati de ceea ce ne inconjoara. Pe de o parte sunt eu si pe de o parte restul universului. Realitatea este ca toate lucrurile se afla in relatie unele cu altele si sunt parte a aceluiasi intreg.
Ne simtim separati insa pentru ca suntem divizati in interior:
“Vei inceta sa te mai simti izolat cand vei constientiza, spre exemplu, ca nu ai senzatia cerului, ci esti acea senzatie.”
Tipare ale mintii ce intretin starea de anxietate
De aici vine nevoia noastra de siguranta: de la faptul ca ne separam de realitate, cand de fapt, tot ce avem de facut, este sa intram in ea, sa fim realitatea, sa o simtim. Fiind separati de realitate, cu mintea divizata, viata ne pare plina de lupta, tensiune, frustrare, dezamagire.
Mintea unitara este libera de aceasta tensiune ce apare din incercarea separarii de sine si din dorinta de a fi altundeva decat aici si acum. Fiecare moment este trait plenar si de aceea apare un sentiment de implinire si de intregire.
Mintea divizata insa se asaza la masa si ciuguleste rand pe rand din toate felurile, grabindu-se, fara sa astepte sa digere, pentru a cauta ceva si mai bun decat ceea ce tocmai a incercat. Nu-i place nimic, deoarece nu gusta nimic cu adevarat. Acest tipar al mintii noastre intretine anxietatea si nemultumirea permanenta.
In egala masura, anxietatea este intretinuta de modul in care ne raportam la moarte.
Mintea nedivizata intelege esenta mortii si astfel, este eliberata pentru totdeauna de anxietate: moartea semnifica renuntarea la trecut, la faptul ca necunoscutul nu poate fi evitat, ca eul nu poate continua sa existe si ca pana la urma nimic nu poate ramane fix. Cand omul realizeaza acest lucru, ajunge sa traiasca pentru prima data in viata lui.
Acesta este darul acestei carti: sa ofere raspunsuri simple la intrebarile mari ale existentei noastre. Va recomand sa va gasiti propriile raspunsuri, rasfoind paginile acestei carti.
Din cele cateva citate prezentate ca fiind parte din carte – abordarea este pragmatica. Cel putin in aceste citate. Dupa ce voi citi cartea pot sa imi expun si parerile, dar pana atunci cred ca merita citita nu neaparat ca terapie. Este o carte care trimite la autoanaliza si introspectie realista. Fiecare dintre noi ne punem intrebari de ce vedem diferit acelasi lucru si rectionam ca atare ranindu-ne cand poate nu era cazul. De multe ori nici macar in momente in care suntem pusi sa luam decizii nu suntem focalizati pe subiect ci pe posibile interpretari si pareri ale altora fata de potentiala noastra decizie. Pe principiul modernitatii, ineditului,vanitatii sau al oportunitatii – utilul ramanad pe ultimul plan desi acesta este esentialul. Spiritul de turma sau orgoliul personal joaca si ele un rol important in modul cum vrem sa fim perceputi pentru a ne consolida sau nu stima de sine. Asa ca suntem cazuri clare de pacienti pe termen lung pentru psihologi si alti iluminati in cautarea sinelui. Sunt deja curioasa ce a scris in atatea pagini si in jurul a ce considera ca este o solutie la realitatea fiecaruia.
buna ziua, doamna Luiza, asteptam parerile dumneavoastra si dupa ce cititi cartea.