Oprește-te un moment. Respiră. Oprește-ți mișcările corpului. Încetinește. Respiră. Oprește-ți șirul gândurilor. Durează un moment doar. Lasă-ți mușchii corpului să se așeze așa cum le este lor comod. Pentru acest moment, pe care îl poți prelungi sau scurta după bunul plac, îți poți imagina că totul e bine și că nu-i nimic special de făcut în aici și acum. E un moment potrivit să fii, și să observi, și să primești.
Te-aș invita pe mai departe să îți lași mintea să deruleze șirul evenimentelor înapoi și, ca și când ai da scroll în telefon ca să găsești melodia preferată sau o poză frumoasă, te poți opri la un moment din viața ta în care ai simțit cum primești iubire. Dacă nu găsești un asemenea moment, îți poți imagina unul în care primești iubire exact așa cum ți-ar plăcea, de la cine ți-ar plăcea și tot așa.
Aș vrea să te gândești puțin, să contempli puțin la momentul ăsta de iubire. Să îți permiți să îl urmărești în detaliu cu ochiul minții. Cu cine s-a întâmplat? Unde erai? Ce purtați fiecare? Erai afară sau într-o încăpere? A fost despre o atingere? Sau despre o privire? Despre un zâmbet? Despre atenție grijulie către tine? Timp petrecut împreună? Ce ai savurat cel mai mult din tot ce s-a întâmplat?
Realizezi că ai primit sau ai putea primi iubire exact așa cum ești tu? Un om cândva a ales să te iubească, fie și pentru un moment, așa cum ești, cu tot cu „bube”, în ciuda convingerii că nu meriți, în ciuda tuturor modurilor în care te-ai putea judeca. Pentru că, indiferent că ți-ai manifestat sau nu partea tenebroasă atunci și acolo, ea era cu tine. Tu ești și partea asta, iar acel om, fie el iubit, mamă, tată, prieten, rudă, coleg etc., a considerat atunci și acolo că meriți. Nu te păcăli, deși poate că nu gândea conștient la partea pe care o consideri mai puțin demnă, el știa de ea la alt nivel și a ales să te iubească oricum.
Te poți gândi pe mai departe la toate modurile și momentele în care ai refuzat să oferi iubire, timp, afecțiune, atenție, ascultare sau pur și simplu să însoțești pe cineva pentru că ți s-a părut că nu merită? Haide, toți suntem în aceeași oală și am judecat astfel de mai multe ori în viețile noastre. Mi-aș permite să spun că facem astfel de alegeri în fiecare zi. Însă te las pe tine să te gândești când și cum s-a întâmplat.
Unde vreau să ajung? Păi dacă tot urmează Sărbătorile și dacă tot este despre a dărui, cum ar fi dacă ți-ai imagina că iubirea care a ajuns la tine (și-mi place să cred că a ajuns mai des decât un moment singular) este ca un dar pe care îl primești de la existență, însă acest dar are o caracteristică aparte: el este mai mult ca un talent, ca o inițiere, ca o abilitate nou dobândită și antrenabilă. Este ca și când cineva m-ar învăța să cânt, iar atunci când cânt, invariabil se va auzi în exterior și va primi și un alt om, fie el și vecinul care ascultă fără să vrea. 🙂 Iar celălalt se poate lăsa inspirat de ceea ce aude de la mine și, dacă-i place să cânte, va cânta și el și uite-așa ajung să audă și să se lase inspirați din ce în ce mai mulți oameni. Cu atât mai mult și mai frumos la un concert.
Cam așa și cu iubirea. Dacă ai primit-o, lasă-te inspirat de momentul ăla și dăruiește-o mai departe. Căci nu ai idee la cine ajunge inspirația ta și pe cine atinge, cui salvează viața sau pe cine salvează pur și simplu de la nefericire, măcar și pentru un moment. Cine știe acel moment singular cât de măreț este de fapt? Sunt mulți oameni ale căror vieți li s-au schimbat într-un singur moment, de la un simplu gest de afecțiune, de la o strângere de mână sau poate de la o privire în ochi, înspre suflet, înspre Cine suntem de fapt.
Te poți raporta la acel moment frumos ca la o ancoră la care apelezi când vrei să-ți încălzești puțin interiorul.
Am să-ți împărtășesc o imagine despre impactul unui singur suflet asupra existenței. El e uriaș, acest impact. Îți poți imagina cum mișcarea dintr-o singură picătură de apă influențează mișcarea celorlalte picături învecinate și astfel se poate naște un val la suprafața oceanului. Dacă acea picătură a devenit rotundă și mai are acum și un vârf în plus, acel vârf se va replica până la suprafață.
Gândește-te puțin la faptul că tu ești o picătură cu conștiință și voință proprii. Iar vârful pe care îl dezvolți la suprafața ta poate fi unul cu resentimente și poate împroșca venin, la fel cum poate fi unul care împarte căldură și drag cu celelalte picături care vor replica și ele iar și iar vârful generat de tine.
Un singur om, printr-un gest minor poate modifica atmosfera într-o bucată de lume.
Da, așa e, mă poți întreba cum e posibilă una ca asta când inima ta a suferit așa de tare? Cum poți să oferi din ce nu ai primit? Și, până la urmă, tot tu să oferi? Nu e cam nedrept să spălăm noi „păcatele” altora?
Știi, ai dreptate. Inima ta a suferit și a fost tare dureros de multe ori. Și-au fost multe momente când ți-ai fi dorit să primești iubire și nu s-a întâmplat. Iar uneori chiar se simte ca și când noi reparăm ce a stricat altcineva și sună cam nedrept așa.
Îți propun să te gândești puțin în următorul mod și să verifici dacă nu cumva ți se potrivește: n-ai vrea oare să eviți să devii la fel cu suferința celui care ți-a provocat și ție suferință? Te poți gândi la faptul că în realitate copiii din oameni îi rănesc pe ceilalți ca să nu mai fie singuri și ca să le arate celorlalți o mostră din suferința lor, ca să se simtă însoțiți și înțeleși? Ar avea sens să te gândești că de fapt nu repari răul altuia, ci doar ai grijă ca sufletul tău să nu rămână întinat de un rău care nu-i aparține și nu-l definește ca esență?
Și da, ai suferit. Și au fost multe, multe momente rele în care viața parcă nu merita trăită dacă arăta astfel. Cu toate astea, răul ăsta nu poate exista în absența binelui și nici binele din viața ta, în absența răului. Ele servesc ca fundamente unul pentru celălalt.
Ceea ce-ți propun de fapt odată cu acest text este să te uiți puțin cu grijă la viața ta și să descoperi unde este nevoie de echilibru. Iar dacă e nevoie de mai mult bine, îți propun să mergi cu un gest de iubire înspre cineva, cine vrei tu. Iar dacă e nevoie să stai mai mult cu suferința, îți propun să întorci gestul de iubire înspre acel Tu care suferă acum, ca înspre cel mai drag om de pe pământ. Căci până la urmă răul și binele devin toxice nu pentru că doar există – ele se susțin reciproc, cum spuneam – ci pentru că stăruim prea mult sau prea puțin asupra lor. Și poate că astfel, cine știe, vei avea parte și de un miracol Sărbătorile astea!
Cât despre mine, eu am pus multă iubire în acest text.
Și aș vrea să știi că existența îți este aprobată , validă și onorată pe acest pământ. Faci o onoare existenței prin faptul că ești, iar impactul tău e uriaș, fix așa cum te afli acum. Dacă nu mă crezi, te invit măcar să îți imaginezi cum ar fi dacă ar fi adevărat. 🙂
Cu iubire, Ruxandra
Scris de psihoterapeut, iubitoare și pasionată de ființe umane,
Ruxandra
Pe Ruxandra o poți găsi pe pagina ei,
https://web.facebook.com/ruxandraioanastoica/?ref=bookmarks
sau în privat, pe mail ruxandra_stoica@ymail.com
