Cu toate ca fericirea este incadrata in categoria conceptelor abstracte, pentru multi dintre noi ea capata adesea valente materiale.
Amintiti-va cand ati afirmat ultima data:
“Cand voi avea casa mea, voi fi cu adevarat fericit”,
“Nu am niciun dubiu ca voi fi fericit dupa ce imi voi plati datoriile”
sau
“Voi cunoaste fericirea cand voi avea afacerea mea”.
Daca “banii aduc fericirea”, atunci de ce tot simtim ca fericirea ne scapa printre degete?
Poate ca multi dintre noi citim acest articol de la biroul propriei firme.
Sau din camera de zi a casei noastre de vacanta (a doua la numar).
Am putea afirma ca dorintele noastre au fost bifate si ca suntem in randul persoanelor “realizate”.
Cu toate acestea, de ce simtim in continuare un gol interior?
De ce traim cu impresia ca am ratat adevarata definitie a ceea ce inseamna fericirea cu adevarat?
Poate ca unii dintre noi am facut anumite erori.
Poate ca fara sa ne dam seama am confundat fericirea cu o stare de confort.
Cu siguranta financiara sau cu controlul pe care il exercitam asupra celorlalti.
Sau cu vacantele in destinatii exotice care incearca sa eclipseze orele in care stam peste program.
Intr-adevar, poate fi vorba de o eroare la mijloc.
Insa cu siguranta ne putem “indrepta” comportamentul prin reintoarcerea catre propria fiinta.
In momentele in care suntem stapaniti de nevoile de baza, nu putem trece “dincolo”, in locul din interiorul nostru care are nevoie de ingrijire.
Ci ramanem in planul cel mai concret, in locul in care mainile muncite reprezinta o garantie.
Am observat ca nimeni nu poate fi invinovatit din aceste puncte de vedere.
Cei care considera ca banii aduc fericirea traiesc cu profunda convingere ca trebuie sa munceasca pe rupte pentru a-si vedea scopul indeplinit.
Nu se stie cati ajung sa simta ce este fericirea deoarece in goana dupa bani, isi pot sacrifica sanatatea si chiar relatiile.
Iar pe de alta parte, cei care se bucura de un confort material, pot subestima adesea valoarea banilor.
Pentru ei, fericirea este cu siguranta in alta parte…
Fara a incerca sa luam partea vreunei categorii, va vom prezenta 5 motive care ne arata, totusi, ca banii n-aduc fericirea:
1. Atunci cand ne orientam intreaga atentie asupra banilor, pierdem din vedere alte lucruri, activitati sau evenimente care ne-ar face fericiti.
2. Cercul vicios: cu atat avem mai mult, cu atat tanjim dupa mai mult.
3. Pe masura ce cumparam din ce in ce mai multe obiecte, observam cat de putin le folosim.
4. “Mai mult” nu inseamna intotdeauna “mai bine”.
5. Fericirea nu poate fi cumparata din niciun magazin.
Si daca tot vorbim despre valoarea materiala a fericrii, cred ca fericirea este “la reducere” in fiecare zi.
50%, 70%, poate chiar 90%.
Si mai cred ca reducerile sunt atat de mari pentru a-i determina pe oameni sa deschida ochii, sa priveasca si in vitrina ei si sa vada cat de palpabila este.
Sincer, nu.
Nu contest ca banii reprezinta un mijloc care ne-ar oferi cateva indicii despre fericire, insa consider ca adevarata fericire, cea dupa care tanjim, nu poate fi cumparata.
Ea este acolo, langa noi, in fiecare zi: in caldura unei imbartisari, in seninatatea chipurilor noastre, in soarele care anunta inca o zi buna.
Voi ce parere aveti?
Intr-adevar, multi dintre noi alergam dupa himere…si multi ne dam seama la un moment dat ca ceva nu este tocmai in regula, dar alergam in continuare…putin reusesc sa se opreasca, sa iasa din zona de comfort si sa aleaga altceva…sa aleaga timp pentru ei, liniste pentru a simti si pentru a gusta clipe de bucurie …bucurie autentica, din suflet si nu doar bucurie determinata de factori externi cum ar fi o casa, o masina sau un job mai bun…cred ca totul e o chestiune de alegere si de prioritati!
Asa este, cu greu reusim sa ne oprim din goana asta… Multumim pentru comentariu!
“Pe masura ce cumparam din ce in ce mai multe obiecte, observam cat de putin le folosim”. Asta mi-se potriveste. Bani irositi pe obiecte nefolositoare, mai binei iesi la un film cu prietenii.