Rolul jocului in viata copilului

Jocul reprezinta activitatea preferata a copilului inca din primele luni de viata. Pe masura ce se dezvolta, acesta acumuleaza noi informatii, maturizandu-se si la capitolul joc. Devine mai constient de mediu, de propriile reactii, jocul fiind din ce in ce mai structurat.

Jocul este o activitate voluntara si spontana, ce produce bucurie, placere. Acesta are o componenta fizica, reala si una paralela, fantastica, in care copilul interpreteaza un rol intr-o poveste imaginata de el insusi.

In lumea fantastica a jocului, jucariile indeplinesc roluri pe care micutul si le imagineaza. Pentru acest lucru, copilul apeleaza la reprezentare, adica la imaginea senzoriala a unor obiecte din realitate, evocand mental imaginea obiectului in absenta acestuia.

In cadrul jocului si prin intermediul lui, copilul exploreaza mediul si acumuleaza noi cunostinte, diversificandu-si actiunile mentale si dezvoltandu-si imaginatia. Pentru adult, jocul poate sa para de neinteles, fara un fir logic si fara scop. Pentru copil, cu siguranta lucrurile stau cu totul altfel si rolul jocului este foarte important.

O imaginatie bogata este dovada unei inteligente bine antrenate, de aceea este important sa-i permiti copilului sa-si orienteze jocul in directia in care se indreapta imaginatia sa.

Jocul are un rol major in dezvoltarea copilului. Acesta reprezinta invatare si miscare. Acesta modeleaza inteligenta si imbogateste vocabularul, contribuie la dezvoltarea inteligentei sociale si disciplineaza.

Principalul mod prin care invata copilul este prin joc (exploreaza, traieste experiente noi, isi exerseaza abilitatile intelectuale si senzoriale, comunica). De aceea este foarte important sa-i oferim copilului posibilitatea de a se juca in voie.

Este contraindicat sa-i limitam copilului libertatea de miscare, sa-i structuram sau sa-i modificam jocul, sa-i transmitem mesaje negative vis-à-vis de modul in care se joaca (ex. “Este o prostie, asa te joci tu?”).

Jocul, ca si povestile, detine un rol important si in dezvoltarea imaginatiei si vocabularului copilului, atat a vocabularului pasiv, cat si a celui activ. Cei mai multi copii impletesc povestea cu jocul: dupa ce li s-a citit o poveste, pun in act ceea ce au aflat prin intermediul povestii: o papusa este printesa, o jucarie de plus este calul printului si iata teatrul de papusi la scara redusa.

Parintii, bunicii si educatorii sunt persoanele care ajuta copilul sa isi dezvolte intelectul prin joc si joaca. Prin joc sunt identificate aptitudinile copilului (inclinatii artistice, talent muzical, actoricesc), pentru ca ulterior sa poata fi directionati catre activitati menite sa dezvolte aceste aptitudini.

Jocul este cea mai usoara si mai placuta maniera de a-l disciplina pe copil (in special in cadrul jocului cu reguli). Prin joc, copilul invata ce inseamna reguli sociale, ce reprezinta respectul pentru cei din jur, invata sa fie recunoscator si empatic.

In cadrul jocului, copilul exerseaza reactii, comportamente, emotii asociate anumitor situatii pe care le va intalni ulterior si in viata reala.

Prin intermediul jocului, copilul socializeaza, isi dezvolta inteligenta sociala, invata sa nu se teama de oameni, invata ce este invidia, invata sa fie ambitios (de obicei, cei mai multi copii prefera pozitia de lider in cadrul jocului de grup).

Prin joc se realizeaza o schimbare radicala a pozitiei copilului fata de lumea inconjuratoare. Acesta trece de la rolul de spectator la cel de actor, “modificand”, intr-o masura mai mare sau mai mica, mediul proxim in care traieste.

Prin joc, copilul transmite trairi emotionale, “vorbind” intr-o maniera mult mai facila despre ce simte. In functie de dispozitia emotionala, jocul este incarcat de veselie sau de tristete (papusa este trista, pentru ca astazi un coleg de-al fetitei de la gradinita s-a purtat urat sau este bucuroasa, pentru ca doamna educatoare a laudat-o astazi pe fetita).

Copiii se joaca diferit in functie de stadiul de dezvoltare in care se afla. In primul an de viata, copilul face cunostinta cu jocul de miscare (se joaca cu mainile si cu picioarele), cu jocul de manipulare a obiectelor (foloseste jucarii sau obiecte) si jocul de vocalizare (se joaca cu sunetele).

In intervalul 1-3 ani, jocul este foarte simplu si se desfăşoară intotdeauna cu jucării sau obiecte casnice, jocul avand un caracter intuitiv (nevoia de concret– copiii au o slaba capacitate de reprezentare, la aceasta varsta). Desi ocupă 90% din timpul de veghe, jocul este de scurtă durată (10-15 minute). In aceasta etapa de dezvoltare, copiii se joacă unii lângă alţii şi nu unii cu altii

In intervalul 3-7 ani, jocul cunoaste o noua latura, una mai elaborata, mai dezvoltata din toate punctele de vedere. Aceasta perioada este considerata cea mai importanta in dezvoltarea intelectuala a copilului prin joc. Acum, invatarea se face doar daca este imbracata intr-o forma ludica. Copilul incepe sa imita conduite, sa-si imite parintii, sa repete ce spun ei si inmagazineaza o multime de informatii care adultilor le scapa, pentru ca sunt obisnuiti cu ele. In aceasta perioada, copilul incepe sa se joace cu ceilalti copii.

In concluzie, pentru o dezvoltare armonioasa, copilul are nevoie sa se joace.

Alina-Mihaela FLOAREA

Psiholog clinician autonom

www.peopledevelop.ro