Spune-mi ce crezi ca sa-ti spun cine esti

Convingerile sunt opiniile noastre despre:
· noi insine
· ceilalti
· lume.

Convingerile se formeaza din 3 surse diferite:
· preluand convingerile oamenilor influenti din viata noastra
· preluand si prelucrand informatii din carti, ziare, reviste, emisiuni TV, filme, internet etc.
· interpretand si generalizand ceea ce ni se intampla, experientele prin care trecem de-a lungul vietii.

Unele convingeri preluate din alte surse ne pot ajuta, altele pot fi distructive. Multi dintre noi poarta poverile altora, vad lumea prin prisma altora deoarece au luat de bun ceea ce li s-a spus la varste foarte mici ca fiind adevar absolut si nu interpretare.

Apoi, nu ceea ce ni s-a intamplat in trecut ne modeleaza viata, ci felul cum am interpretat acele lucruri, intelesul pe care li l-am dat, convingerile pe care ni le-am formmat ca urmare a acestor experiente. Imediat ce ne-am format o convingere uitam ca ea e doar o interpretare, si ii dam valoare de adevar de necontestat, cu toate ca este doar o generalizare a unor experiente trecute.

Exista 3 feluri de generalizari:
· referitoare la cauze: Daca X atunci Y
· referitoare la semnidicatii: Daca X inseamna ca Y
· referitoare la limite: Daca X atunci doar Y

Si ca sa va puteti face o idee despre cat de puternice pot deveni convingerile pe care ni le formam, am sa va povesesc o intamplare reala:

La un psihiatru, familia a adus un barbat care nu mai voia sa manance, sa lucreze etc. motivand ca el este… cadavru. Doctorul il intreaba:
- Cadavrele sangereaza?
- Sigur ca nu!!!
- Bine, o sa fac un experiment. O sa iau un ac si o sa te intep in deget, sa vedem daca va curge sange…
Bineinteles ca barbatul a sangerat atunci cand doctorul l-a intepat. Privind foarte uimit, pacientul a exclamat:
- La naiba… chiar si cadavrele sangereaza…

Exista lucruri in viata personala sau profesionala despre care va spuneti “Nu pot sa…”, “Nu sunt in stare sa…”, “Am probleme cu…”? De fiecare data cand va spuneti aceste lucruri, amintiti-va ca in spatele lor stau convingerile limitative pe care vi le-ati format din cauza generalizarilor excesive.

Si astfel ia nastere autosabotarea: ea apare atunci cand in trecut n-am reusit sa indeplinim anumite lucruri si teama de un nou esec ne face sa ne intrebam: “De ce sa mai incerc daca tot nu pot / nu stiu / nu sunt in stare?”

Exista 3 manifestari asociate credintelor limitative:
· lipsa sperantei: nu SE poate (nimeni nu poate)
· sentimentul neajutorarii: EU nu pot
· sentimentul inutilitatii: NU MERIT (nu sunt destul de bun, n-am muncit destul etc.)

Pentru a intelege cat mai bine, am sa aduc exemple legate de fiecare dintre aceste manifestari. Si am sa incep prin urmatoarea povestire:

Doi negustori de pantofi au fost trimisi pe o insula sa-si vanda marfa. Primul negustor a descoperit cu stupoare ca nimeni nu poarta incaltaminte si a trimis o telegrama la biroul sau din Chicago: “Maine vin acasa. Nimeni de aici nu poarta pantofi!” Al doilea a fost incantat sa faca aceeasi descoperire: “Trimiteti 100.000 de perechi de pantofi, toti cei de aici au nevoie!!!”

Inca un exemplu care ilustreaza ca uneori “nu SE poate” este nerealist: povestea lui Roger Bannister.

In prima jumatate a sec. XX, expertii sportivi credeau ca o mila nu se poate parcurge in mai putin de 4 minute. Mult timp au avut dreptate, insa la 6 mai 1954, atletul britanic Roger Bannister a stabilit recordul de 3 minute si 59,4 secunde. Doua luni mai tarziu, un australian a doborat si el recordul, apoi au urmat tot mai multi care au doborat limita de 4 minute…

Legat de “EU nu pot”, iata ce scrie intr-un articol de pe blog-ul personal Andreea Dragomir:

Corina ( damaideparte.ro) m-a rugat sa scriu un text despre si cu nu pot sa… Hmm, rad in sinea mea: nu pot sa ma opresc din mancat cirese! Asta e primul lucru care imi vine in minte, pentru ca, in rest, am fost crescuta cu “pot orice, numai sa vreau”, “sigur ca poti, nu te mai alinta”, “n-or avea altii doua capete si patru maini” etc. Nu pot sa fiu prea serioasa si desteapta la ora asta, pentru ca mintea mea s-a oprit la nu pot sa ma opresc din mancat cirese!

Cati oameni au fost crescuti sa gandesca asa?

Cu “NU MERIT” m-am intalnit chiar zilele trecute. Iata un fragment din corespondenta mea personala:

Incerc de foarte mult timp sa va scriu [...]. Nu stiu de ce nu am avut curajul sa-mi duc la capat intentia, de fapt, nici acum nu ma simt in largul meu. Parca as fi la un test de aptitudini pe care, bineinteles, urmeaza sa-l pic cu brio. [...]

Si il vad pe “NU MERIT” la multi oameni carora le lipseste increderea in ei. Cum s-a format aceasta credinta? Unii parinti le transmit copiilor mesajul “te iubesc doar daca meriti”, “te iubesc doar daca faci lucrul X sau Y”, cand prima lor datorie e sa transmita mesajul “te iubesc oricum”. Din fericire exista metode de a lucra la schimbarea sistemului de convingeri si cu cei care cred ca nu pot face anumite lucruri pentru ca nu merita sa reuseasca.

Deoarece singura cale de a lupta cu teama de esec este actiunea, schimbarea sistemului de credinte poate fi un prim pas spre calea catre succes in ceea ce priveste fiecare dintre domeniile vietii. Si am sa inchei acest articol cu indemnul cu care termin de obicei cursul de schimbare a credintelor limitative:

Mult succes! Nu uitati ca schimbarea nu este obligatorie, pentru ca nici supravietuirea si nici succesul nu sunt necesare…

de Corina Marin
NLP Practitioner

Pagina: 1 2