constelatii familiale
Dec
7
2007

Sa vorbim cinstit despre MINCIUNA (Partea a II-a)

Ce facem cand am depistat ca suntem mintiti? Putem ierta? E bine sa iertam?

„Minciuna e grabita. Adevarul intotdeauna asteapta.” Al.Vlahuta

Puterea iertarii

Avertisment: A nu stii sa ierti poate sa dauneze serios sanatatii! Poate sa distruga relatiile cu ceilalti. Iertarea poate sa vindece o relatie deteriorata.

Am descoperit ca suntem mintiti. Ce facem acum? Unii dintre noi devenim frustrati, prudenti, atenti, poate exagerat de atenti, vigilenti in relatiile cu ceilalti. Uneori este cazul sa fim asa, alteori nu. Si totusi, sa ne raportam la situatia in care un apropiat ne minte.

Dupa ce am inteles contextul in care a aparut minciuna, putem hotari sa iertam sau sa nu iertam. Majoritatea oamenilor prefera varianta a doua, desi se pare ca aceasta varianta nu e intotdeauna cea indicata, declansand alte procese secundare.

Sa ne gandim insa la prima varianta – iertarea.

Daca nu iertam, trecutul ne va afecta iar si iar, influentandu-ne sanatatea. Intrucat mintea si corpul nostru nu functioneaza separat, intre ele exista un continuum – mintea este esenta interioara a corpului, iar corpul este invelisul exterior al mintii, nu putem separa componeta fizica de cea psihica, fiinta este psihosomatica, corpul si mintea functioneaza impreuna, astfel incat anxietatea generata de amintirea unor evenimente neplacute din trecut, in care am fost implicati de persoane pe care inca nu le-am iertat, pot genera simptome si in minte si in corp.

Principalul motiv pentru care majoritatea dintre noi nu iertam este ca nu suntem invatai sa facem aceasta si apoi nici nu dorim sa iertam. Refuzul de a ierta poate exista in noi pentru ca persoanele de ingrijire pe care le-am avut, familia, nu ne-au invatat sa iertam, ba chiar ne-au invatat ca daca nu iertam suntem superiori din punct de vedere moral fata de celelalte persoane.

Si totusi… inversunarea si ostilitatea din interior se raspandesc repede ca si cancerul. Ne fac sa acuzam rapid si sa fim usor iritabili. In noi se dezvolta „complexul de martir”. Incepem sa ne plangem singuri de mila. Iar in scurt timp incepem sa ne simtim bine in starea aceasta.

Amintirea unui asemenea incident (minciuna) neplacut poate deveni periculoasa pentru corp, putand afecta activitatea inimii. Sentimentele negative sunt legate de cresterea tensiunii arteriale, boli coronariene si sunt susceptibile de declansarea altor boli.

Sentimentele negative pe care le dezvoltam in diverse situatii de viata ne impiedica sa mergem mai departe, ne fac sa ne ancoram in trecut, fiind un semnal ca nu am avut capacitatea sa iertam. Din punct de vedere spiritual, daca nu putem ierta, nu putem iubi. Daca nu avem capacitatea de a iubi, nu avem cum sa inaintam in viata, putem doar sa avem masti si o „zona de confort”.

Puncte de vedere gresite referitoare la iertare:

- iertarea inseamna ca te lasi invadat de eul celui care te-a mintit (de fapt prin iertare eliberezi durerea si sentimentele negative);

- daca ierti, te agati de cei care te-au mintit (de fapt prin iertare ne eliberam de chinul gandurilor negative);

- iertarea presupune un singur pas (nu, iertarea este un proces care de cele mai multe ori ia timp; initial experimentam furie, tristete, resentimente; apoi incercam sa gasim sensul celor intamplate, sa gasim motive, sa gasim vinovati; apoi ne dam seama ca din experienta minciunii trebuie sa invatam si o lectie, care a fost „anexata” experientei, apoi incepem sa ne vedem poate chiar pe noi insine cu alti ochi, ajungem sa gasim noi semnificatii ale rolului pe care, poate, chiar noi l-am jucat in acea minciuna, fara sa ne dam seama);

- cel care iarta e slab (din contra, cel care iarta isi manifesta puterea de a alege; a spune „nu pot ierta” inseamna ca il lasam pe cel care ne minte sa ne controleze in continuare viata, fara sa ne dam seama; dar cel care nu poate sa ierte se lasa inca dominat de orgoliu);

- iertarea inseamna ca persoana care ne-a mintit nu trebuie sa se schimbe (incredibil, dar iertarea in sine ii ofera celuilalt oportnitatea de a se schimba -iertarea poate deschide canale cu ajutorul carora increderea si respectul pot fi recladite, poate sa determine persoana care a mintit sa isi recunoasca greseala si sa se schimbe in bine; dar nu pentru noi, ci pentru ea insasi; iertarea nu trebuie sa fie conditionata).

Sunt multe metode de a ne dezvolta abilitatea de a ierta, insa m-as opri doar asupra uneia: ii poti scrie o scrisoare persoanei care te-a ranit prin minciuna, dar fara a o invinovati, fara a o culpabiliza; poti sa incepi propozitiile cu „Simt ca…” sau „Nu inteleg cum…”

Daca tu crezi ca metoda e buna si ca poate sa duca la ceva bun, atunci poti sa-i trimiti ce ai scris; dar daca doar ai intentionat sa faci acea persoana sa se simta prost, atunci poate e mai bine sa nu ii trimiti ce ai scris. Poate e mai bine, in aceasta situatie, sa arzi randurile scrise – ca simbol al eliberarii de ganduri si sentimente care dor.

Intrucat iertarea e un proces complex si de durata, caruia fiecare ii aloca in maniera personala timp si spatiu interior, e bine sa incepem prin a ierta si a vindeca rani mai mici, si apoi sa incercam sa vindecam ranile mai mari.

Nu toti invatam iertarea in familie; majoritatea suntem crescuti conform unor tipare care se dovedesc, multe, a nu ne fi utile; iertarea este un atribut al Sinelui evoluat, iar in procesul invatarii iertarii Egoul – Mentalul, loveste si incepe sa lupte, tarandu-ne inapoi in vechea „zona de confort”; cei mai multi, din cauza fricii „merg inapoi cu el”, uitand ca iertarea face adevarate miracole in vietile celor care o acorda, precum si in ale celor care o primesc.

Cei care cred in dimensiunea spirituala stiu ca rugaciunea si meditatia ajuta in procesul de vindecare care include iertarea. Unii cred ca iertarea este chiar imposibila fara acces la spiritualitate.

Prin exersarea iertarii vom observa insa ca nivelul nostru de constiinta se modifica, circumstantele exterioare incep sa se schimbe, iar nivelul de constiinta poate creste semnificativ, daca ne asumam responsabilitatea pentru tot ce se intampla in viata noastra, pentru tot ce se intampla in jurul nostru.

Pentru final, despre iertare – cateva ganduri preluate de pe site-ul www.profamilia.ro.

Divinitatea nu iarta cum iertam noi

Ce ar fi daca Dumnezeu ar ierta in modul in care iertam noi uneori? Noi spunem de exemplu: “Ei bine, te iert, dar nu uit.” Cum ar fi sa ne spuna asa Dumnezeu? Noi spunem: “Te iert, dar nu mai vreau sa am de acum de-a face cu tine.” Cum ar fi sa ne spuna asa Divinitatea? Noi spunem: “Bine, bine. Acum trec cu vederea, dar daca se mai repeta o data, o singura data, atunci gata.” Cum ar fi sa ne spuna asa Dumnezeu? Din fericire El nu iarta cum iertam noi.

Miracolul iertarii

Desigur, unii vor avea mereu de obiectat: “Cum te astepti de la mine sa iert si sa tot iert dupa tot ce mi-a facut?” Daca respectiva persoana ar putea sa ii spuna aceste cuvinte in fata lui Isus, uitandu-se in ochii Lui, sunt sigur ca l-ar auzi spunand: “Dar, dar ce spui de toate gandurile tale rele? Ce spui de datoriile tale? Ce spui de sarcinile pe care ai esuat sa le faci? Ce spui de minciunile tale? Dar de relele facute cu limba ta ascutita? De ura ta? Nu ti-am iertat Eu oare datoria ta cea mare? Si atunci de ce nu ierti si tu acestora?”

Nu exista mod mai bun de a scapa de dusmani

Nu exista mod mai bun de a scapa de dusmani decat prin iertare. Un batran a fost odata invitat la radio, spunand in direct: “Maine voi implini 90 de ani si nu am nici un dusman in aceasta lume.” Prezentatorul emisiunii s-a mirat: “Extraordinar!” “Da”, a spus batranul, “toti au murit inaintea mea.” Este si aceasta o cale daca vrei sa nu ai dusmani: sa traiesti pana cand iti mor toti.

Un alt caz: un soldat spaniol era pe moarte. Preotul l-a intrebat daca si-a iertat toti dusmanii. “Parinte”, a zambit el, “nu am dusmani. I-am ucis pe toti.” Iata alta cale, enorm de distructiva, de a scapa de dusmani.

In fine, sa ne amintim de Abraham Lincoln pe care o doamna l-a intrebat la un moment dat de dusmani: “Doamna, nu am dusmani. I-am distrus pe toti facandu-i prietenii mei prin iertare!” Fara indoiala acesta este de departe cel mai bun mod de a scapa de dusmani.

Psiholog
Psihanaliza copilului si adolescentului,
Terapii Scurte Cognitiv Comportamentale

Pagina: 1 2

5 Comments + Add Comment

  • Super ok!!!!!!!! Exemplul cu A. Lincoln e ok, celelalte ar putea fi interpretate in alt sens decat cel care s-a dorit…

  • Iertarea aduce pace in suflete. Ca sa fim iertati trebuie sa iertam la randul nostru. Iisus a dat cea mai buna dovada de iertare si dragoste si nu a facut altceva decat sa se roage pentru cei care-l batjocoreau: “Tata, iarta-i caci nu stiu ce fac!” Sa incercam sa fim mai buni, mai iertatori, sa daruim dragoste. In anumite situatii poate parea destul de greu sa ierti, dar nu este imposibil.

  • Iertarea prin repetitie nu cred ca duce la ceva bun. Noi nu ne putem raporta Divinitatii, nu ne putem compara cu ea… traim intr-o lume unde a fi prea bun sau prea conciliant inseamna a fi privit de ceilalti ca o “ciudatenie”…

  • Din fericire pentru noi iertarea prin repetitie da rezultate pozitive, important este sa fii dispus sa ierti de mai multe ori acelasi eveniment.
    Atunci cand spui ca ierti, trebuie sa o faci cu adevarat si sa ai puterea sa pui punct.
    Daca revii la aceleasi sentimente, inseamna ca ce ai incercat sa faci prima oara nu ti-a iesit… intr-adevar este greu sa incerci sa ierti a doua oara un eveniment petrecut o singura data; lupta incepe sa se duca pe doua planuri – cu faptuitorul si cu tine insuti!
    PS – ati scris ca poti sa ierti, dar nu poti sa uiti; intrebarea mea este, invers se poate???

    Craciun fericit si numai bucurii!

  • Cea mai grea lupta nu este cu cel care te minte,ci cu propria persoana: cu propriile ginduri si cuvinte.Iertarea este prima conditie pentru a putea ajunge la starea de iubire.A nu ierta este cel mai mare obstacol in calea Fericirii noastre . Atita vreme cit constientizam faptul avem in noi o parte din Divinitate ,vom puea ierta asemeni Divinitatii.