21
2007
Istorii la umbra unor castele vechi
Duminica 25 noiembrie 2007, la orele 12, va avea loc la Tirgul Gaudeamus (TIB, pavilion central, spatiul de lansari) lansarea celei de a doua carti din colectia Ascendent psihologic, denumita Istorii la umbra unor castele vechi – Cazuri terapeutice istorisite inedit, de Cristiana Alexandra Levitchi.
Cartea, aparuta la editura Ascendent 2007, prezinta cazuri terapeutice istorisite inedit, sub forma de povestiri. Fiecare personaj pe rand isi prezinta istoria de viata, intr-un grup de persoane care merg intr-o excursie. Persoana care prezinta eroii cartii este o arhitecta preocupata de domeniul psihologic. Eroii cartii invata unul de la celalalt sa se cunoasca pe sine si sa isi schimbe perceptiile distorsionate despre sine, altii sau viata.
Puteti gasi cartea la standul editurii Ascendent 2007, nivelul 7.70 din Pavilion (la etaj), standul nr. 15, sau la www.edituraascendent.ro.
Iata mai jos un fragment din carte:
Asta poate e un paradox al popoarelor. Noi, ca natie suntem considerati latini, cu temperament deschis si totusi cand e vorba de mentalitatea fata de femei si relatii suntem foarte dogmatici. La noi e considerata imoralitate, desi e practicata de multe persoane in ascuns. Din punctul acesta de vedere belgienii nu au o falsa pudoare. Atata timp cat este liber consimtita relatia, de toti cei implicati nu ar fi nici o problema… spune Corina.
- E o chestiune de limite, spuse Carmen, provenite din societatea din care provii. Noi, ca si popor suntem cumva ca italienii, spaniolii, privind relatiile intre barbati si femei. De secole femeile se ingrijeau de casa, de interiorul ei mai ales, de cuib si barbatul de exteriorul casei, de aducerea hranei. Stramosii nostri aveau rolurile de sot-sotie bine definite si se simteau ok in ele, fara sa aiba dubii si lupte interne. Cu timpul status-rolurile au inceput sa se schimbe, dar nu cu lupte interne de data asta.
Cred ca noi, romanii suntem intr-o criza, care va dura vreo doua generatii. Vechile mentalitati conform carora femeile nu au cum sa aiba o cariera si ca barbatii nu stiu sa aiba grija de copii, o sa fie din ce in ce mai putin uzitate pana la disparitie. Ma gandesc la aceasta mentalitate care domneste inca la noi in tara referitoare la drepturile femeii si indatoririle ei. Conceptia aceasta ca femeia “trebuie” sa il ingrijeasca pe barbat o incurajeaza mai mult femeia decat barbatul.
Multi baieti cand sunt mici nu il vad pe tatal lor ajutand-o pe mama la treburile casnice, mamele le fac pe toate in casa, se suprasolicita, se plang mai apoi, dar nu cer ajutorul. Considera normal sa continue sa faca aceste lucruri. Baiatul astfel invata ca asa e normal, luand modelul tatalui.
Pe de o parte atitudinea aceasta e o forma de manipulare si control pe care femeia o face asupra barbatului. Daca nu a putut controla altfel, nu i s-a dat voie mai ales de-a lungul vremii, a facut-o in acest fel. Barbatul astfel este tratat ca un copil mic, care nu stie pe ce lume se afla fara femeie.
Daca nu ar fi genul acesta de control, o alta ar fi prin sex. Pe de o parte sotia controleaza barbatul fiind Stapana casei, pe de alta parte amanta controleaza prin sexualitate. Femeia singura a crezut si inca mai crede ca armele ei cele mai de pret sunt gospodaria si sexualitatea, desconsiderandu-si inteligenta pe care o avea. Am citit in mai multe carti ideea aceasta foarte interesanta, la care subscriu, ca barbatii, au asuprit femeia deoarece le era teama de puterea ei.
Culmea e ca in orient femeia e tratata ca o zeita, nu asa cum credem noi occidentalii. Chiar daca este invaluita in vesminte de sus pana jos dupa mine e mult mai respectata decat o femeie de la noi care munceste la servici, munceste si acasa si nu i se recunosc drepturile.
- Am zis si eu acest lucru mai demult, spuse Valentin. La infantilizarea barbatului nu ma gandisem, dar cam asa e… Un baiat invata dupa modelul din familie cum sa fie in propria familie. Si cred ca femeia s-a subestimat ea insasi de-a lungul generatii intregi, s-a pus pe locul doi. Poate ca acum si la noi femeile au inceput sa isi arate valoarea pe plan intelectual si material, ceea ce poate fi foarte frustrant pentru barbat…
- Mai ales la romani unde barbatul poate sa treaca printr-o criza de identitate daca nu aduce el banii in casa. In alte tari, daca femeia castiga mai mult decat barbatul, el poate sa stea cu copiii acasa mai mult, sa aiba grija de casa. Poate fi o inversare de valori… dar spre asta se tinde… Mai e un aspect pe care l-am observat si la mine mai demult – spuse Adriana ganditoare.
Dupa ce am devenit mama, am uitat sa fiu femeie. Acest aspect mi se pare esential pentru relatia femeie-barbat. Femeia se axeaza doar pe rolul de mama si uita ca inainte de a fi mama este femeie si om, cu anumite nevoi poate neandeplinite… Cred ca in acest mod de atitudine e o cheie a relatiilor defectuoase in cuplu.
Uitand sa fii femeie si tratandu-l pe barbat ca pe un copil mic care nu se poate descurca poti sa ai avantaje ceva vreme, insa s-ar putea ca barbatul sa aiba nevoie si de o femeie, nu numai de o mama. Asa poate aparea cea de-a treia persoana.
Pentru a rezista, casatoria are nevoie de mai multe ingrediente, de sexualitate, intimitate, fidelitate, libertate si toleranta reciproca, prietenie, complicitate, conlucrare. De multe ori unele ingrediente sunt uitate. Am intalnit cupluri care in loc sa-si spuna pe nume, sau in orice caz pe o prescurtare draguta a numelui se strigau “mami” si “tati”. Asta arata genul de relatie.
- Ceea ce se uita sunt intimitatea si sexualitatea poate… si cred ca mai e ceva. Cum a spus si Bogdana, femeia care avea si ea amant era blamata. Poate multe femei au amanti, dar nu striga in gura mare… asta pentru ca sunt considerate curve. Mi se pare o dominare perversa facuta tot de barbat si o teama pentru potenta lui de fapt.
Si religia a deformat mult modul de a privi femeia. Cele doua mari figuri ale Bibliei sunt Fecioara Maria si Maria Magdalena. Maria Magdalena e blamata de poporul de rand, insa ea e o figura importanta. Metaforic cele doua corespund puritatii mamei, care culmea e fecioara si cealalta corespunde amantei, sexualitatii. E posibil ca inconstient in mintea ortodocsilor sa existe aceasta dihotomie, care creeaza neintelegeri.
Barbatul se asteapta ca sotia lui sa fie pura, ca sa nu atraga un alt barbat, insa are nevoie si de femeia iubita, amanta, sexuala. La fel, femeia e inca tributara ideii ca daca s-a maritat trebuie sa fie “cuminte”… “Acum sunt femeie maritata, cum sa mai port fusta scurta?” si de aici la a deveni doar o mama pentru casa e doar un pas.
Articole asemanatoare
14 Comments + Add Comment
Newsletter
Categorii
- Carti
- Cutia cu metafore
- Descoperiri
- Dezvoltare personala
- Evenimente, cursuri, conferinte
- Ganduri (in)directe
- Ganduri (ne)insemnate
- NLP (Programare Neuro-Lingvistica)
- Psihologie practica
- Psihologie practica / Comunicare
- Psihologie practica / Motivatie si succes
- Psihologie practica / Negociere si Persuasiune
- Psihologie practica / Negociere si Persuasiune
- Sanatate
- Spiritualitate




















Acuma, fara nici o suparare, chiar daca nu spuneati, se vede de departe ca autorul acestei carti este inainte de toate femeie, chiar daca este de profesie psiholog.
Marian, fara suparare, dar din cele cateva cuvinte care le-ai scris, rezulta clar ca esti constient de superioritatea femeilor si misogin pe desupra.
Nu vreau sa transformam in circ aceasta pagina asa ca te rog sa comentam acest lucru la “mine acasa” cum se spune. Am pus ghilimele pentru ca nu e vorba de casa la modul propriu ci de ce se poate obtine cu un click. Numai daca revine Corina si imi da voie in mod explicit sa mai postez ceva in contradictoriu, altfel nu o fac. Din respect pentru acest site si pentru tot ce face ea. Ca idee, Corina, mai bine faci un link si un subiect nou pe forum. Multumesc.
Sint foarte multe carti de psihologie a cuplului scrise de psihoterapeuti barbati (ex: Ed Curtea Veche, Ed Vremea – John Gray, Ed Trei- Dr psihiatru Gerard Leleu). Merita citite si de femei…insa si de barbati.
Unele lucruri relatate sunt prea evidente. Altele in care credeai si tu ti se clarifica si mai bine acum si devii si mai constient de ele.
Cred ca avem o mostenire pe care AM INVATAT sa nu o socotim printre regulile de aur ale existentei noastre: suntem in egala masura si barbat, si femeie, dar fiecare dintre noi, ca suflet intrupat venim in aceasta lume cu destul de multe dezechilibre, culese din societati care nu au fost bazate pe intarirea echilibrului cauzal-mental-astral(emotional)-vital. Etapa pe care o traim este oferita tocmai spre cunoasterea acestor dezechilibre, caci numai in acest fel putem trece in etapele urmatoare: nu este un examen (chiar si examenele ne-am invatat sa le consideram potentiale caderi, nicidecum cunoasteri ale volumului de aplicatii pe care le putem realiza cu cunoasterile noastre),ci o cunoastere, cea mai inalta cunoastere, despre care nu am auzit, nu am invatat nicaieri… Nu ne cunoastem – nu vom fi cunoscuti; ne vom stradui sa o facem, drumurile vietii ni se vor deschide. Avem puteri nebanuite, nebanuite pentru ca nu stim ca suntem si femei, si barbati in acelasi timp. Cat timp vom pendula intre dorul de femeie si dorul de barbat nu vom putea sa iesim din roata “norocului”: noroc ca suntem asa…si nu asa… noroc sa “nimerim” un barbat bun, o femeie buna… Ce noroc pe cei ce “o nimeresc”!!! Ne invartim pe coridiarele unui castel la infinit (infinitul scurt al momentelor din viata cand constientizam acest lucru) si ajungem la batranete otzetitzi, inacriti, plini de bataturi sufletesti vibrand alene la specula mentala a vecinilor tulburi, codobelcieni… SAU POATE NU?!
Atunci cand iubesti si esti iubit, nu e nevoie sa te straduiesti sa faci ceva special, ceva calculat, constient, pentru ca in relatia de cuplu sa existe armonie. Totul vine de la sine, adica din iubire. Cand iubesti, dar nu esti iubit sau cand nu iubesti, dar esti iubit, atunci cel care iubeste are tendinta de a apela la strategii psihologice pentru a fi iubit. Uneori reuseste, alteori, nu. Indiferent de situatie, drama exista oricum. Eu, personal, am observat ca daca ramai tu insuti si esti iubit pentru ca esti asa cum esti, ai mai mari satisfactii si mai durabile decat daca te straduiesti sa faci ceva pentru a fi iubit. Chiar daca reusesti sa fii pana la urma iubit, totul e efemer pentru ca nu esti tu insuti in relatia respectiva. Fii tu insuti in orice relatie si lasa-te iubit. Asta genereaza adevarata iubire.
Citeva precizari, daca mai am voie:
1. Nu e bine sa facem generalizari: barbatii fac aia si nu fac aia, femeile invers. Cele mai mari neintelegeri de aici provin, din nesocotirea particularitatilor fiecaruia si etichetarea simpla “ah, barbatii astia, ah, femeile astea“ !
2. Nu sunt misogin dar sunt foarte critic (si autocritic).
3. N-am vorbit de rau nici femeile in general nici pe autoare in special. Am zis doar (si repet cu precizari) ca daca adunam 50 de barbati si 50 de femei, le dam sa citeasca aceasta carte fara sa cunoasca autorul iar apoi ii intrebam despre sexul celui (celei) care a scris vreo 99 vor raspunde ca o femeie a scris acea lucrare. Se vede de la o posta, fara suparare.
Fi dragutz si spune ce anume se vede, sau mai precis ce vezi tu, de unde tragi concluzia (prsupunand ca n-ai sti ca e scrisa de o femeie) ca totusi, cartea e scrisa de o femeie.
O precizare: a postat cineva la nr 6 cu numele de Cristiana A si nu eram eu!
Cit despre cartea mea, cazurile sint reale, nu imaginare. Maniera de a le prezenta a fost sub forma de roman…E interesant sa cititi si opinii ale psihologilor/terapeutilor barbati despre femei si barbati…Cititul nu douneaza grav sanatatii…Dimpotriva.
Pentru Mariana, mesajul numarul 8:
Hai sa mai adunam 99 de oameni, 50 de femei si 49 de barbati. Eu sint numarul 100 si deja mi-am schimbat opinia: nu 99 ci chiar 100 vor spune acelasi lucru. Amin.
Interesanta cartea, nu stiu daca conteaza ca se vede sau nu de la o posta ca autoarea cartii ar fi femeie sau barbat, important e ce transmite, nu credeti? Dana
Barbatul se poarta asa cum a vazut in familie. Nu e vorba ca urat sau frumos, dar i este greu uneori sa nu ia exemplul tatalui. Eu cred ca asa este. Am vazut multe exemple de genul asta. IN ROMANIA femeile care nu uita ca sunt femei dupa ce nasc nu sunt privite cu ochi buni.
In general femeile la noi se desconsidera si apoi se asteapta sa fie apreciate. Cu parere de rau, daca pleci asa, asa o ramai in mintea sexului opus. Daca nu ai nici o indoiala de valoarea ta, esti egala cu cel de langa tine si vei transmite involuntar starea ta de fapt.