Firewalking 2006

Ca sa pot povesti despre Firewalking ar trebui sa ma intorc in vara lui 2004.

Citisem Putere nemarginita a lui Anthony Robbins. O carte despre cum se poate ajunge la excelenta umana, scrisa de un trainer care inainte de a ajunge la treizeci de ani lucrase deja cu sportivi olimpici, cu armata SUA, cu companii de nivelul IBM, cu oameni de afaceri cu performante exceptionale.

Cartea descrie cea ce poti sa inveti intr-unul dintre programele sale de training: cum poti face astfel incat sa comunici cat mai bine cu altii si mai ales cu tine insuti, cum poti sa afli ce este cu adevarat important pentru tine, cum poti sa-ti stabilesti obiectivele astfel incat sa le poti atinge, cum poti sa-ti controlezi starile si emotiile.

Anthony Robbins isi incheie programul cu urmatoarea demonstratie: pentru ca fiecare sa se poata convinge de felul in care a reusit sa atinga in timpul trainingului starea sa de potential maxim si pentru a demonstra ca fiecare poate accesa aceasta stare ori de cate ori are nevoie de ea, in final participantii sunt invitati sa mearga de un pat de carbuni incins.

Acum probabil ca ati inteles de unde vine numele trainingului – Firewalking.

Dupa ce am terminat cartea mi-am spus… “Wow, daca voi ajunge vreodata in Statele Unite, acesta este primul lucru pe care mi-ar placea sa-l fac!”. Si pentru scurt timp, Firewalking-ul a ramas pentru mine doar in planul dorintelor.

Dupa doar cateva luni am mers la un eveniment la care erau cateva sute de participanti, si cred ca peste 90% dintre ei erau barbati. N-am putut sa nu remarc insa unul care m-a impresionat prin vitalitate si carisma. Asa l-am cunoscut pe Bruno Medicina.

Intr-o discutie pe care am avut-o am aflat ca se ocupa de training si atunci i-am povestit despre dorinta mea de a-l vedea pe Anthony Robbins daca va fi posibil candva in viitor.

Spre surprinderea mea, mi-a spus… “Dar nu trebuie sa te duci pana acolo! Eu voi face in toamna asta primul training de Firewalking din Romania!”

Si asa se face ca din septembrie 2004, felul in care privesc lumea este profund diferit fata de felul in care o priveam inainte.

Puteam sa citesc probabil 1000 de carti despre Firewalking… ar fi fost doar o teorie frumoasa. Momentele in care am mers pe carbunii incinsi nu le voi uita niciodata.

Pentru ca de atunci, nimeni (si mai ales eu insami) nu-mi mai poate spune ca daca mi-am fixat un obiectiv realist, nu-l pot ideplini deoarece imi spun: “Daca am reusit o data sa-mi depasesc limitele astfel incat sa merg pe carbuni incinsi, pot sa fac orice altceva!”

Si am vazut diferenta dintre a actiona atunci cand crezi ca iti poti atinge obiectivele si a actiona atunci cand ESTI SIGUR ca le vei atinge.

Gasiti AICI cateva fotografii si un fisier video de la Firewalking 2004.

Acum, cand scriu acest articol, astept cu nerabdare sa merg peste cateva zile la inca un Firewalking. Imi amintesc ca unul dintre participanti l-a intrebat pe trainer daca nu se plictiseste sa tot mearga pe carbuni incinsi de fiecare data cand preda aceasta tehnica. Raspunsul a fost… “Dar tu te plictisesti vreodata sa faci dragoste?”

Era chiar inainte de a avea experienta cu care s-a terminat trainingul, si mi s-a parut o exagerare. Insa acum, dupa doi ani, privesc in urma si ii dau dreptate.

Facem tot felul de lucruri doar pentru a schimba starea in care ne aflam… mancam prea mult, bem sau fumam, cumparam lucruri care ne bucura doar pentru scurt timp, ne descarcam frustrarile pe cei din jur…

La Firewalking am invatat cum sa-mi schimb instantaneu starea intr-una de potential maxim ori de cate ori am nevoie (evident, ea nu se poate mentine pe termen nelimitat). Cum sa incep sa preiau eu controlul starilor in care ma aflu.

Va invit sa cititi mai multe AICI, si sa participati la o experienta de neuitat!

de Corina Marin