In cartea Conversatii cu Dumnezeu, Neale Donald Walsch ne ofera o noua perspectiva asupra oamenilor pe care ii intalnim in viata noastra. In fragmentul de mai jos, autorul povesteste ca in soare traiau nenumarate luminite. Una dintre ele ii spune Tatalui Ceresc ca doreste sa traiasca o anumita experienta. Iata dialogul: -Poti sa alegi sa fii orice Parte din Dumnezeu doresti, i-am spus Eu, Micului Suflet. Tu esti Divinitatea Absoluta care se traieste pe Ea [...]

Editura Ascendent va invita la lansarea cartii Comunicarea relationala pe intelesul celor mici, a autorilor Kathleen Geerlandt si Jacques Salome pe 18 februarie, ora 18, in cladirea FORMENERG, Str. Gheorghe Sincai, nr. 3, Etaj 1, Sala 211, Sector 4 (mijloc de transport: metrou, statia de Tineretului).

Iata mai jos un fragment din carte unde sunt prezentate o parte din cele 106 reguli ale comunicarii relationale, care se aplica si in viata adultilor, chiar daca aceasta carte este mai mult pentru cei mici.

O femeie obisnuia sa aduca apa de la raul din apropiere pana acasa cu ajutorul a doua vase mari, atarnandu-le la cele doua capete ale unui lemn pe care il ducea in spate.

Un vas era crapat, pe cand celalalt era perfect si tot timpul aducea acasa intreaga cantitate de apa. La sfarsitul lungului drum de la izvor pana acasa, vasul crapat ajungea pe jumatate gol. Timp de doi ani, acelasi lucru se intampla zilnic: femeia aducea doar un vas si jumatate de apa.

Un semniar sustinut de psihoterapeutul german Claus Kosta
www.clauskosta.de

Fiecare dintre noi traieste intr-un sistem familial. Acest sistem este format din diversi oameni: partenerii de cuplu, copiii, parintii si toate celelalte generatii dinainte care ne dau mostenirea culturala individuala.

Atunci cand ordinea dragostei din acest sistem este intrerupta, efectul este simtit de generatiile care urmeaza pentru ca sistemul incearca sa se autocorecteze. Rezultatul este o situatie in care oamenii devin legati la un destin care nu este in realitate al lor, si care ii tine in loc din a-si gasi adevarata lor viata.

Exista oameni care nu sufera? Care sa nu fi simtit niciodata durerea? Nu durerea data de o rana sau de o boala, nu durerea stomacului care isi cere drepturile sau durerea de a rabda de frig. Ci durerea aceea pe care nu o putem localiza in corpul nostru decat cel mult la nivelul pieptului, indiferent ca este vorba de o durere recunoscuta ca atare de toti – durerea de a pierde un copil sau un parinte, durerea de a fi umilit in public etc. – de o durere cunoscuta doar celor apropiati sau, cel mai adesea, de o durere pe care nici cel cu care impartim patul nu o cunoaste.

“Timiditatea – un defect al oamenilor mari, tupeul – defectul oamenilor mici.” Maurice Coyaud

Aud de multe ori parinti si adulti considerand despre copiii lor si despre ei insisi ca sint “timizi”.

“El e timid”… Oare de ce punem aceste etichete pe noi si pe altii? Oare ne ajuta sa depasim timiditatea, daca ea exista cu adevarat sau ne impiedica?