Criza, tranzitia si transformarea: Instrumentele de gestionare a schimbarii

Articol scris de Robert Dilts
www.dilts.ro

Lumea se confrunta cu o criza pe care nu o mai putem pune pe seama unor teroristi tenebrosi. Problemele de genul recesiunii economice, escaladarii violentei si accelerarii degradarii mediului ne indica faptul ca ne-am distantat tot mai mult de propria persoana, de ceilalti si de lumea din jur.

Am atins un asemenea stadiu colectiv de separare incat acesta a declansat o criza ce ii trezeste pe multi. Fiecare dintre noi se confrunta cu aceasta situatie in propria maniera, iar provocarile sunt diferite in functie de circumstantele individuale.

Criza, tranzitia si transformarea sunt trei dinamici cheie pe care trebuie sa invatam sa le gestionam in aceasta perioada in care o rasturnare profunda zguduie fundamentele familiilor, afacerilor si organizatiilor noastre, precum si ale societatii in general.

Criza, prima dintre cele trei faze ale procesului de transformare, este caracterizata de abaterea brusca de la situatiile sau reactiile cu care ne-am obisnuit. Termenul provine din grecescul krisis, ce inseamna „decizie” (de la krinein – a decide).

Dictionarul Webster defineste criza drept un „punct de cotitura”, „momentul in care trebuie decis daca o relatie sau o succesiune de actiuni isi continua cursul sau vor fi modificate sau terminate”. Potrivit dictionarului Merriam-Webster criza este „o stare de lucruri instabila sau un moment crucial in care se impune luarea unei decizii, in special o decizie caracterizata de probabilitatea producerii unor consecinte extrem de nedorite”.

Aceasta perspectiva este reflectata si de ideograma chineza a crizei, ce este sinteza ideogramelor pentru „pericol” si „oportunitate”.

In domeniul medical, de exemplu, termenul criza este utilizat pentru a descrie momentul in care o boala acuta sau o febra poate evolua in sensul insanatosirii sau al inrautatirii. Altfel spus, „criza este acea schimbare din evolutia unei boli care indica daca efectul acesteia va fi insanatosirea sau moartea”.

Crizele se pot produce si in organizatii si sisteme sociale, conducand la o stare de confuzie in privinta naturii sau directiei sale de evolutie.

In cea de-a doua faza, tranzitia, lucrurile se pun in miscare. Noul set de structuri inca nu s-a format insa, nu s-a ajuns la destinatie si nici nu se stie prea bine care ar putea fi aceasta destinatie. Sigura certitudine din timpul acestei faze este ca s-a renuntat la vechea stare de lucruri, fara insa a se fi ajuns intr-un nou punct de stabilitate.

Transformarea, a treia faza, marcheaza emergenta unei noi forme de coerenta. Transformarea implica dezintegrarea vechii structuri, ce devenise excesiv de rigida si nu mai era viabila. Dezintegrarea produce regresia spre o stare primitiva, mai putin integrata, ce ne aduce intr-un contact mai direct atat cu umbrele, cat si cu resursele noastre, ce nu fusesera recunoscute sau utilizate anterior.

Daca avem capacitatea de a ramane centrati pe noi insine si conectati la marele camp de constiinta ce cuprinde toate aceste exprimari, putem obtine o stare de expansiune, inovare si reorganizare generativa.

In acest fel, calatoria prin criza, tranzitie si transformare implica trecerea de la rigiditate la regresie si reorganizare. Cine are instrumentele, resursele si hartile necesare pentru aceasta calatorie, poate ajunge la un nivel superior de unitate, ce include si transcede stadiile anterioare.

Se spune ca lucrurile se schimba mereu, dar nu totdeauna si progreseaza. In perioadele de schimbari dramatice, apar multe provocari de genul confruntarii cu frica de necunoscut, de nefamiliar, gestionarea pierderilor, constientizarea vulnerabilitatilor.

Acestea ne pot declansa strategii de supravietuire neadecvate: atac, fuga sau rigiditate (inghetare), ce pot duce la regresie, inertie, ambivalenta temporara, la dificultatea de a renunta la trecut, la confuzie si conflict.

Pentru a progresa prin schimbare, este importanta cultivarea calitatilor de genul flexibilitatii, stabilitatii, echilibrului, conectarii si detasarii (ceea ce inseamna sa fii centrat in „zona de excelenta”).

Este usor sa ne pastram echilibrul atunci cand viata se scurge fara dificultati, dar pentru a mentine echilibrul in perioade turbulente, se impune ca toate aceste calitati sa fi fost dezvoltate atat de mult incat sa ne fi „intrat in sange”. Pregatirea pentru schimbari necesita un exercitiu permanent de pregatire pentru accesarea resurselor de genul:

· Acceptarea si valorificarea crizei si a schimbarii, in locul supunerii fata de acestea;

· Dezvoltarea unei stari de deschidere mentala plina de concentrare si relaxare corporala pregatita pentru actiune.

· Adaptarea la tranzitii si sporirea discernamantului in gandire si actiune pe durata lor.

· Dezvoltarea aptitudinii de a raspunde diferit fiecarei situatii noi.

· Cultivarea intelepciunii de a accepta ceea ce nu poate fi controlat si a ne integra acelui flux de evenimente.

· Pastrarea conexiunii cu identitatea profunda, in perioadele in care ceilalti devin instabili.

· Pastrarea calmului si increderii atunci cand totul in jur pare de neinteles.

· Invatarea abilitatii de a renunta la ceea ce este depasit, la vechile succese, pentru a descoperi o noua coerenta in transformarea ce emerge din criza si tranzitie.

· Integrarea inteligentei rationale cu cea emotionala..

Antrenamentul „jocului interior”

Dezvoltarea coachingului in ultimii 20 de ani a permis constientizarea factorilor ce contribuie la succes in mediul profesional actual, atat de provocator si schimbator. Una dintre cele mai importante descoperiri este faptul ca antrenarea persoanelor cu putere de decizie in privinta „jocului interior” influenteaza hotarator obtinerea de succese organizationale.

„Jocul exterior” al oricarei activitati se refera la aspectele comportamentale si de relatie cu mediul.

In sport, acesta implica aspectele fizice necesare practicarii acelui joc si modalitatile de utilizare a echipamentului (racheta de tenis, minge, bata, prajina etc). In mediul profesional, acesta se refera la utilizarea instrumentelor si implementarea procedurilor necesare pentru indeplinirea sarcinilor principale, ce permit sa se concureze cu succes pe piata.

„Jocul interior” se refera la aspectele mentale si emotionale legate de acea activitate: atitudinea, parerea despre propria persoana si echipa, capacitatea de concentrare eficienta, de gestionare a greselilor si a stresului etc.

Pagina: 1 2