Energia acestor zile, urarile daruite din inima, clipele de reflectie – au reprezentat un strop de balsam pentru suflet, o dovada ca ceea ce este mai pur in noi a ramas nealterat, asteptand doar sa se manifeste. Urmeaza insa revenirea la ceea ce constituie microuniversul nostru: supraaglomerare, negocierea urmatorului deadline cu superiorul, buletinul de stiri in care se prezinta cu emfaza isteria de peste zi. Pe nesimtite, devenim din nou prizonierii propriei existente, in care muzica noastra interioara este amanata din lipsa de timp, suprimata de cotidian sau, in cel mai bun caz, revelata sporadic. Abia la vremea bilantului vom constata ca nu am actionat, ca desi am platit dobanda, timpul cu care am fost creditati nu a fost fructificat.

Ne-am conformat cantecului:
“Am venit aici la voi,
Cum e datina la noi…”

si v-am scris si anul acesta, asa cum v-am obisnuit, din suflet, urarea noastra pentru voi, cititorii nostri…

Va multumim pentru cuvintele de sprijin pe care le-am primit pe tot parcursul anului, va multumim celor care ne-ati citit si apoi ati hotarat sa ne cunoastem la unul din cursurile noastre, va multumim pentru ca ne-ati simtit intentiile si iubirea si pentru ca ati dat mai departe acelasi lucru. Stau marturie miile de share-uri, like-uri, mail-uri, comentarii…cu care ati alinat sufletul cuiva drag.

Asa ca va invitam sa va lasati sufletul “ colindat” de urarea noastra pentru urmatoarele 5 minute…

Sa urasti moartea inseamna sa urasti viata. Ele nu sunt separate si nu pot fi separate. Moartea si viata exista laolalta, nu exista cale de a le separa. Separarea este numai o abstractie in minte, este complet falsa.Viata implica moartea, moartea implica viata. Sunt complet opuse, dar complementare una fata de cealalta.

Moartea este apogeul vietii. Daca urasti moartea, cum poti iubi viata? Si este o neintelegere foarte grava: oamenii care cred ca iubesc viata intotdeauna urasc moartea si urand moartea devin incapabili de a trai.Capacitatea de a trai la maximum vine numai atunci cand sunteti gata sa muriti si sunteti gata sa muriti la maximum.

Decembrie. Reduceri la mall, credite cu dobanda promotionala, brazi împodobiti, liste de bucate, SMS-uri si e-mailuri tematice cu imagini de sezon – un sat dormitand sub zapada în care se reflecta feeric o raza de lumina, un glob argintiu prins cu o funda rosie sub care citim sec banalul ”Sarbatori fericite”.

Frenezie pe strazi, trafic îngreunat, Mos Craciuni deghizati – dispusi sa fie fotografiati alaturi de trecatori contra cost. Si, desigur, goana dupa cadouri. Un studiu publicat de curand într-un  ziar national arata ca una dintre principalele preocupari privind sarbatorile o reprezinta depasirea bugetului alocat cumpararii de cadouri – nimicuri împachetate într-un ambalaj sclipitor prin care le oferim celor dragi ratia de atentie dupa ce, în principiu, i-am ignorant întreg anul.

Daca nu iti trece prin minte niciun cantec, exista unul care iti poate ridica pe loc starea de spirit, in mod garantat. Din fericire, este aproape imposibil sa nu cunosti acest cantec. Este vorba de “do-re-mi” din filmul Sunetul Muzicii.

Exista un motiv precis pentru care acest cantec alunga atat de usor nesiguranta care ameninta sa iti intunece calatoria prin viata. Notele sale corespund perfect celor sapte chakre energetice ale corpului uman, pe care le si echilbreaza.

Crezi ca astazi este doar o alta zi din viata ta? Nu este doar o alta zi, ci este singura zi care ti-a fost data astazi. Ti-a fost data, este un dar, este singurul dar pe care il ai acum si singurul raspuns potrivit pe care l-ai putea da este recunostinta.

Daca nu faci nimic altceva decat sa cultivi acest raspuns catre acest dar unic si maret, daca inveti sa raspunzi de parca ar fi prima zi din viata ta si ultima in acelasi timp, atunci ti-ai petrece aceasta zi intr-un mod foarte folositor.

Incepe prin a-ti deschide ochii si a fi surprins de faptul ca ai ochi pe care sa-i deschizi, incredibila varietate de culori care ne este oferita doar pentru a ne bucura; priveste la cer, si observa cat de diferit este de la dimineata la dimineata, cu nori care vin si pleaca.

Pentru inceput de saptamana, va propunem o tema de reflectie care sa va calauzeasca pe parcursul intregii saptamani (si nu numai):

“Ceea ce urmeaza pot fi cele mai importante minute din viata voastra. Daca ati putea pricepe asta, ati fi fericiti. Ati fi fericiti pentru totdeauna. N-ati mai fi niciodata nefericiti.Nimic nu va mai avea puterea sa va raneasca.Este ca si cum ai arunca vopsea neagra in aer-aerul ramane nepatat.Nu colorezi niciodata aerul in negru.Nu conteaza ce ti se intampla, tu ramai neatins.Tu ramai in armonie.Exista fiinte umane care au dobandit acest lucru-ceea ce eu numesc calitatea de om.Nu starea aceea absurda de marioneta, care se zbate incoace si incolo, lasand evenimentele sau pe ceilalti oameni sa-ti spuna ce sa simti.

Un tanar, aflat in permanenta cautare de raspunsuri, si-a luat bicicleta si a pornit la drum cu entuziasm. Era animat de bucuria explorarii si entuziasmul lui nu cunostea limite.

Pe drum, pasind pe un teren necunoscut, gaseste o carare noua. Nu mai exista semne care sa il ghideze si trebuie sa se bazeze pe ceea ce ii vad ochii si pe ceea ce simt pasii. Acum exista doar intuitia care se transforma in experienta.

Cararea se termina la rau iar el coboara de pe bicicleta. Isi da seama ca, daca vrea sa mearga inainte, trebuie sa lase pe mal tot ce are, sa renunte la siguranta pamantului solid de sub picioare, sa se incredinteze unei forte mai mari si sa-si permita sa fie condus de ea. Aceasta este prima lui revelatie.

Cel mai mare impediment in calea unei vieti magice este refuzul nostru de a accepta ceea ce este – mai simplu spus, rezistenta interioara. Construim povesti care devin apoi fapte si apoi aceste fapte devin scenariul conform caruia ne sculptam viata; indiferent ca e vorba despre cariera noastra, relatii personale sau finante, traim in concordanta cu acest scenariu.

Poate suntem convinsi ca mama noastra nu ne-a iubit suficient, sau ca sora noastra mai mare sau fratele mai mic au fost favoritii familiei. Il condamnam pe tata pentru ca a fost alcoolic si pe mama ca a fost intr-un anumit fel si punem pe seama acestui fapt tot ce nu merge in viata noastra. Poate ranile noastre sunt si mai adanci si sunt legate de violenta fizica sau abuz sexual. Indiferent de circumstantele din familia noastra, putem alege in fiecare moment sa spunem: “S-a intamplat, nu se mai intampla acum, si singurul lucru pe care am nevoie sa-l stiu este ca mi-a fost oferit darul vietii.”

… e in mainile Tale. Acesta este mesajul unui cantec minunat pe care vreau sa il dedic tuturor cititorilor nostri. Vindecarea vine dintr-un loc mai mare decat noi, la care insa avem acces neintrerupt, din profunzimea sufletului nostru. Fie ca fiecare sa primeasca vindecarea de care are nevoie!