Washington Post a organizat in ianuarie 2007 un experiment social asupra perceptiei, gustului si prioritatilor oamenilor.
In statia metrou L’enfant Plaza din Washington, DC, intr-o zi friguroasa, un om cu o vioara a cantat sase piese de Bach timp de aproximativ o ora. In timpul acesta aproximativ 2000 de oameni au trecut prin acea statie, majoritatea in drum spre serviciu.
Iata mai jos o secventa filmata din acest experiment:
Dupa vreo trei minute un om intre doua varste l-a observat si s-a oprit sa-l asculte pentru cateva secunde,
apoi a grabit pasul, manat probabil de programul sau strict.
Copiii de acum nu sunt ca si copiii de altadata si parintii de acum nu se aseamana cu parintii vremurilor trecute, pentru ca insusi vremurile sunt foarte diferite. De aceea problemele care apar in educatia copiilor nostri trebuie privite dintr-o pespectiva noua, si rezolvate tot la fel, de aceasta maniera. Dintre multele probleme care framanta parintii in ziua de azi si care sunt gresit intelese si tratate este agresivitatea copiilor.
Incep cu definirea agresivitatii pentru ca sa se inteleaga ca ea nu este altceva decat o componenta normala a personalitatii noastre, o forma de manifestare a dorintelor si nemultumirilor noastre. Uneori lipsa agresivitatii (si aici nu este vorba de agresivitatea extrema) poate duce la frustrari, la non afirmare de sine si uneori chiar la depresii (Hetel,2009).
Cauzele agresivitatii copiilor pot fi:
-factorii fizici ( foamea, oboseala, stare de boala)
-nemultumirile de orice fel
-dorinta de a atrage atentia sau de a demonstra superioritatea
-dorinta de autoprotejare izvorata din sentimentul de nesiguranta (principiul: cel care actioneaza primul este mai puternic)
-dorinta de a se face inteles, atunci cand lipsesc deprinderile de comunicare verbala
-testarea limitelor parintilor
-abuzurile psihice sau fizice asupra copilului
-abuzurile de substante ( alcool, droguri,etc)
-factori de stres socioeconomici
-factorii genetici care tin de temperamentul copilului
-imitarea comportamentului altor persoane care servesc drept modele pentru copil (parinti,prieteni, personaje din desene animate sau din filme)
Fazele unei relatii de cuplu seamana foarte mult cu fazele dezvoltarii si maturizarii unui copil. Ca sa devina autonom, copilul are nevoie sa treaca prin mai multe stadii. Orice stadiu de dezvoltare presupune un castig si o pierdere. La fel, orice relatie pe care o avem trece prin diverse stadii.
1. Stadiul simbiotic-fuzional
Il regasim inainte de nastere si putin dupa nastere cand copilul si mama sunt inca un tot. La fel, faza de indragostire de o persoana la varsta adulta corespunde fazei fuzionale. Cei care “se indragostesc foarte des” fara a continua dupa dez-indragostire relatia si fara a trece intr-o alta faza, isi doresc sa revina mereu si mereu la stadiul de fuziune cu mama. In timpul vietii intrauterine nu exista Eu si Tu ci Eu sunt Tu si Tu sunt Eu. Aceasta este faza simbiotica, de nediferentiere intre persoane.
Prima faza a unei relatii deseori pentru multe persoane consta in “indragostire”. Indragostirea fulgeratoare, “dragostea la prima vedere” contine: atractie fizica, dorinta sexuala si acel ceva inefabil care deseori e verbalizat asa “parca il/o cunosc de mult timp…”. Asta nu arata decit ca persoana de care ne-am indragostit are trasaturi inconstient si foarte des asemenatoare cu o persoana importanta din viata noastra (parinte, bunic).
Cand gelozia devine o problema, atunci incepe cosmarul atat pentru cel care o traieste cat si pentru cel care o suporta.
Cel care traieste gelozia e ca un protagonist dintr-un film, dintr-un serial prost care are mereu ideea ca partenerul il inseala. Degeaba se justifica ceilalti protagonisti ai filmului de nevinovatia lor, gelosul e obsedat de ideea ca e inselat, nu aude nimic.
Gelozia inseamna comparatie
De mici am invatat sa ne comparam. Tin minte ca mama imi
Hai sa vorbim astazi un pic despre iubire, despre tine, despre el (ea), despre relatia ta de cuplu.
Iti impartasesc acum din greselile mele.
Din lipsa de cunoaste, din lipsa de incredere in mine, am pus capatul unor relatii de iubire care au fost frumoase in felul lor, dar care nu ma ajutau sa fiu pe deplin fericita si sa ma dezvolt la adevarata mea valoare.
Poate ca multi dintre noi nu intelegem sau nu simtim cu adevarat importanta comunicarii intr-o relatie. Ce este foarte important sa stim: comunicarea intr-o relatie reprezinta esenta acelei relatii. Altfel spus reprezinta placerea reintalnirii zilnice cu “celalalt” sau ceea ce mentine flacara iubirii mereu aprinsa.
Pentru ca, inainte de toate trebuie sa stim sa iesim din ceea ce numim “rutina zilnica” si sa ne facem viata placuta alaturi de cel drag si de ce nu, sa gasim impreuna solutii pentru a salva relatia noastra in momentele de impas, fiindca atunci cand o problema ramane ascunsa, nediscutata, ea se adanceste tot mai mult si se rezolva tot mai greu. Este valabil si aici principiul medicinei care spune ca “este mai usor sa previi decat sa tratezi”.
In data de 30-31 mai 2009 se va desfasura la Bucuresti cursul Identificarea si rescrierea credintelor limitative.
Cui se adreseaza:
• Celor care se regasesc in mod frecvent amanand sa actioneze
• Celor care renunta usor in fata esecurilor
• Celor care se autosaboteaza
• Celor care au probleme legate de planificarea timpului
• Celor care au observat ca le lipseste motivatia
• Celor care nu pot lasa in urma trecutul
Am sa scriu cite ceva despre normalitate si anormalitate, asa cum o vad eu (si altii ca mine, psihoterapeuti, psihiatri, sociologi).
• Este inca normal pentru unii dintre noi sa facem facultate pentru a avea o diploma “ca tot omul” si este normal sa mergem la service pentru “parlitul ala de salariu, ca sa ne platim ratele”… nu pentru ca ne place ce facem la serviciu, pentru ca avem satisfactii.
• Este inca normal pentru unii dintre noi sa credem ca “bataia este rupta din rai” sau ca “eu te-am facut eu te omor”… Sa bem bine si sa “avem” o scuza pentru a bate nevasta si copiii.
Dupa moartea lui Miguel de Unamuno, scriitor si filozof spaniol, au fost gasite cateva manuscrise, printre care si urmatoarele randuri:
‘’Croieste o poarta mai mare, Tata ceresc, pentru ca nu pot trece. Tu ai facut-o pentru copii, iar eu am crescut fara sa vreau. Daca n-o vei face mai mare, fa-ma pe mine mai mic, te-as ruga. Intoarce-ma inapoi la vremea cand viata era vis.”
A ne pastra copilaria spirituala inseamna a incerca sa devenim in mod progresiv copii, sa ne regasim inocenta, sa descoperim simplitatea si frumusetea sufletului -
Se spune pe drept cuvant ca “ceea ce semanati aceea veti culege”. Daca semanati in copii mania veti culege razbunarea, daca semanati vinovatia pentru greseli veti culege neincrederea, daca semanati neincrederea veti culege lasitatea.
La fel, daca semanati in copii credinta veti culege speranta, daca semanati speranta veti culege increderea, daca semanati increderea in ei insisi veti culege curajul de a fi tot ceea ce pot sa fie. Iar pe langa acestea, daca semanati dragostea veti culege iubirea, care este mai presus de toate.
Cartea Educa-ti copilul cunoscand trasaturile sale psihoastrologice!, de Cristiana Alexandra Levitchi, psiholog clinician, psihoterapeut, aparuta la Editura Ascendent 2008 (www.edituraascendent.ro), face parte din colectia Ascendent psihologic.
In acest univers in care traim cu totii nimic nu este intimplator. Totul din aceasta lume are o influenta asupra noastra (de la cultura si societatea in care traim, la parintii si bunicii nostri). Puteti alege sa credeti sau nu in astrologie sau orice altceva.
Nu va asteptati sa gasiti in aceste carti descrierile tipice ale semnelor dvs., ci o corelatie cred eu ingenioasa intre semnele zodiacale si elemente din psihologie (temperamente, personalitati, comportamente, tipuri de inteligente.)
- preluand articole pe blog-uri sau site-uri, cu
link spre acest site
- abonandu-va la Newsletter pentru a afla tot ce e nou
- incluzand un link spre acest site in articolele pe care
le dati mai departe tiparite sau pe mail
- contribuind la dezvoltarea continutului cu articole si idei
