Ca sa faci portretul unei pasari

Mai intai pictezi o colivie cu usita larg deschisa, apoi pictezi ceva cat mai dragut si cat mai simplu: ceva frumos, ceva util pentru pasare; pe urma pui tabloul pe-un copac intr-o gradina, intr-un crang, intr-o padure

si te ascunzi dupa copac
fara o vorba
fara sa te misti…

Se-ntampla uneori ca pasarea sa vina repede,
dar se mai poate intampla sa treaca ani si ani
pana se hotaraste.

Atunci nu te descuraja –
asteapta, asteapta daca e nevoie ani intregi.
Viteza sau incetineala cu care pasarea soseste
n-au nici o legatura
cu faptul ca tabloul e reusit sau nu.

Cand pasarea soseste –
daca soseste –
pastrezi cea mai adanca liniste:
astepti mai intai ca pasarea sa intre in colivie

si dupa ce a intrat
inchizi usita binisor cu pensula,

apoi
stergi toate gratiile una cate una
cu mare grija, nu cumva s-atingi vreo pana.

Pe urma faci portretul arborelui, alegand
din toate crengile pe cele mai frumoase,
iar pentru pasare pictezi dupa aceea
frunzisul verde si racoarea vantului,
pulberea soarelui,
fosnetul gazelor prin iarba in caldura verii,

apoi astepti ca pasarea sa cante…

Daca nu canta
e semn rau –
semn ca tabloul nu e bun

dar daca vrea sa cante, e semn bun,
e semn ca poti semna.

Atunci ii smulgi o pana
binisor de tot
si pe un colt al panzei te iscalesti.

de Jacques Prevert
Sursa: http://www.poezie.ro/index.php/poetry/134910/index.html