viata

10 scurtaturi pentru o viata mai buna

Ai simtit vreodata ca iti pierzi energia? Ai simtit vreodata ca problemele te coplesesc si ca nu mai ai puterea sa mergi mai departe cu viata? Ai vrut vreodata sa renunti la un proiect din cauza ca nu iti mai aduce satisfactie desi proiectul respectiv este unul din visele tale? Ai fost vreodata in criza de timp si nu stiai cu ce sa incepi? Ai auzit vreodata cum oamenii te vorbeau de rau si nu stiai cum sa reactionezi? Ai amanat lucrurile desi stiai ca poti sa incepi sa le faci chiar acum?

Daca ai raspuns cu ”Da” la oricare din aceste intrebari vreau sa-ti spun ca nu esti singur. Sunt o multime de oameni care sunt in fiecare zi coplesiti de probleme, care au termene limita, care se cearta cu seful sau oameni care sunt dati afara de la locul de munca. Sunt la fel de multi oameni care afla ca sunt bolnavi sau care afla ca au pierdut pe cineva drag. Si totusi viata continua! Nu vreau sa fiu dramatic dar vreau sa-ti ofer in acest articol zece sfaturi care te vor ajuta sa fii mai eficient si mai bun. Zece sfaturi care te vor ajuta sa ai mai multa energie si sa mergi mai departe. Iata cele zece scurtaturi:

familia

De ce nu vedem frumusetea

Acum ceva timp, intr-o seara care se asternea dupa o zi destul de solicitanta, stateam in biroul meu. Citeam o carte frumoasa si ascultam o muzica divina. Pe masa se afla un buchet superb de trandafiri rosii pe care-i primisem in acea zi. In camera se raspandea mirosul betisoarelor mele parfumate favorite. M-am oprit pentru o secunda din tot ce faceam si din tot ce gandeam. Mi-am impus sa ma opresc. Si am realizat brusc. Imi este imposibil sa nu fiu fericita. Dincolo de scenarii, intrigi, drame, povesti, ganduri, acolo, in momentul 0 al prezentei totale si absolute, este imposibil sa nu ti sa deschida inima de bucuria vietii si ochii sa nu ti se umple de lacrimi de frumusete. Si este peste putinta noastra, oricat de nefericiti ne-am crede in viata de zi cu zi, sa nu privim lucrurile cu alti ochi intr-un astfel de moment de acordare deplina la experienta prezenta.

povestea

Cand schimbam propria poveste, intreaga lume se schimba

Povestile pe care le spunem sunt intotdeauna adevarate. Pentru ca noi sustinem cu tarie acest lucru. Si pentru ca le investim cu multa energie, in incercarea de a ne intelege mai bine trecutul. Si de fiecare data, povestim aceleasi evenimente ale trecutului in aceeasi lumina dramatica. Povestea abuzului din copilarie explica comportamentul timid si retras de la maturitate. Povestea luptei cu dependenta de droguri explica faptul ca nu-ti poti atinge potentialul. Toate povestile noastre au servit drept scuza pentru ceea ce am devenit ca persoane, pana in acest moment.

Tot ceea ce ne amintim despre trecut este o proiectie a unei harti interne a psihicului nostru. Alberto Villoldo vorbeste despre povestile pe care ni le spunem, cum le putem destructura si rescrie, in cartea sa: “Power up your brain. The Neuroscience of Enlightment” (Imputernicirea creierului. Neurostiinta Iluminarii.)

Calea mea, calea corecta

Data viitoare cand vom insista ca cei din jur sa faca neaparat ceea ce facem noi, pentru ca aceea e singura cale corecta, sa gandeasca exact ce gandim noi, pentru ca altfel habar n-au ce inseamna viata si sa simta exact ce simtim noi despre un anumit lucru, pentru ca altfel nu se poate, poate ne vom aminti de aceasta poveste:

“Un profesor universitar si sotia lui au decis sa faca o croaizera in Caraibe-vacanta visurilor lor-dupa pensionarea lui. In ultima sa zi de lucru, profesorul si-a impachetat servieta si a plecat de la universitate. Desi il pasiona gandul calatoriei, nu era usor sa lase in urma o viata de munca. Profesorul era obisnuit sa stea in fata studentilor sai, impresionandu-i atat cu profunzimea, cat si cu vastitatea cunostintelor sale.

Rescrierea propriei povesti

Acum ceva timp, la unul din cursurile la care am participat, am avut ca sarcina sa scriem o poveste care sa inceapa cu fraza : “A fost odata ca niciodata un copil care s-a nascut in casa gresita.” Povestea mea suna asa:

“A fost odata ca niciodata un copil care s-a nascut in casa gresita. Copilul voia din rasputeri sa devina rege in tara sa, insa luminile si umbrele creau un joc care il impiedica sa-si revendice propria tara.

Satul pana peste cap de aceasta lupta, copilul a cerut, din toata inima si cu toata puterea inocentei sale, o busola. A cerut-o de la parinti, rude, apropiati, cunostinte, straini. A cerut-o de la Dumnezeu, de la ingeri, de la arhangheli, de la zei. Sufletul lui tanjea dupa o busola.

Frica si domesticirea ei

Atunci cand frica scapa de sub control, in loc sa urmarim in liniste ceea ce se desfasoara in viata noastra, ramanem captivii unor filme de groaza, create de noi insine. Nu se intampla nimic din lucrurile despre care ne facem griji-si totusi, mintile si corpurile noastre reactioneaza la ele ca si cand ar fi reale. Mai mult, frica blocheaza actiunea inspirata. Pe de o parte, poate duce la niste decizii gresite, luate in pripa. Pe de alta parte, ne poate paraliza.

“Consider ca cel mai mare pericol intalnit pe calea spirituala este orice sentiment cu caracter presant, de genul <trebuie sa am> sau <am nevoie>…Atunci cand apare aceasta presiune in viata noastra, totul va fi distorsionat in mod corespunzator. Deci, daca incepi cu <am nevoie de un grup> sau <trebuie sa am un grup>, am nevoie de un profesor sau trebuie sa am un profesor-nu poti face nimic, pana nu dai peste oamenii potriviti. Atata vreme cat te afli in aceasta stare, vei avea probleme. Nu esti intr-o stare in care sa poti intelege ce-ti trebuie. “

Nu e niciodata prea tarziu sa avem o copilarie fericita

Fiecare dintre noi avem, in sufletul nostru, un baietel sau o fetitia care, din cand in cand, ne atrage atentia in moduri ingenioase atunci cand nu mai suntem pe aceeasi lungime de unda cu el/ea. Cand suntem pe marginea unei prapastii, sau pe o carare auto-distructiva, pe care ne-o cream singuri mancand emotional, intrand in relatii dezastruoase sau muncind pana la epuizare. De ce facem asta? Poate pentru a ne acorda, inconstient, sansa de a asculta in sfarsit ce are de spus acest copil interior. De cele mai multe ori, poate fi ceva de genul:

“Vreau sa ma joc! Ma pui mult prea mult la munca!”
“Sunt obosit/a – am nevoie de odihna”
“Am nevoie de iubire”
“Am nevoie de apreciere”

Viata intre Nimic nu ma sustine si Totul ma sustine

Acestea sunt cele doua ganduri cu care, pe parcursul zilei, alcatuim sandwich-ul vietii noastre. Traim zilnic intre singuratate si comuniune, intre certitudinea ca suntem iremediabil de singuri si revelatia ca fiecare celula din noi si fiecare particula din Univers lucreaza in favoarea noastra. La asta m-am gandit si eu astazi, cand am citit urmatoarele randuri:

Ai simtit vreodata ca, cu cat cauti mai tare iubirea, cu atat ea pare sa te ocoleasca mai mult? Sau ca, tot cautand aprobarea, incepi sa te simti nesigur? Daca da, afla ca e un motiv. Si anume, cautarea iubirii si aprobarii reprezinta un drum sigur in a pierde constientizarea ambelor. Poti sa pierzi constientizarea iubirii, dar niciodata iubirea insasi. Iubirea este ceea ce suntem. Deci, daca iubirea este ceea ce suntem, de ce o cautam din rasputeri, de multe ori fara rezultate? Doar din cauza a ceea ce gandim – a gandurilor pe care le avem si care nu sunt adevarate.

Trebuie sa fii suficient de puternic ca sa fii slab

Daca esti o persoana puternica si realizata, le poti da celor din jur impresia ca esti invulnerabil si ca nu te poti simti niciodata ranit, nesigur si nelalocul tau. Aceasta impresie conduce adeseori la izolare si poate provoca multa durere, deopotriva tie si celor din jurul tau. De multe ori, ceilalti oameni se vor grabi sa adopte aceasta impresie, propagand-o mai departe si proiectand asupra ta imaginea unei persoane dure, care nu isi permite niciodata sa simta ceva. Din pacate, aceeasi imagine otravita te poate face inclusiv pe tine sa pierzi contactul cu sentimentele tale profunde. Acest fenomen al izolarii se manifesta adeseori la nivelul capului de familie sau al celor aflati in pozitii de putere.