Filmul The Shack este un film cu adevarat vindecator pentru iluzia in care ne aflam, la nivel colectiv: rana de separare. Separare de tine insuti, de ceilalti, de realitatea sufletului, de Iubirea Divina, de Sursa, de Dumnezeu.
Pentru ca asta este boala umanitatii de multe secole. Si, uneori, cauza principala a nefericirii omenesti si a iluziilor in care ne traim vietile: rana de separare.
Rana de separare care se poate manifesta sub forma unor sentimente atat de des simtite si intalnite. Sentimentul ca esti singur impotriva lumii. Ca Dumnezeu te-a parasit, ca oamenii sunt rai si nu te poti baza pe nimeni, ca nu e nimeni acolo pentru tine.
Alteori furie fata de oamenii care fac lucruri “rele” sau furie pe Dumnezeu pentru ca permite sa se intample tragedii.
Si, dincolo de toate, sentimente de disperare, deconectare, durere, lipsa de incredere in viata si in Univers.
Sentimente pe care le putem avea si la nivelul copilului interior, din programele absorbite de la parinti, din traumele suferite direct sau mostenite.
Insa, in acelasi timp, sunt sentimente care sunt manifestate si traite la nivelul programelor colective de deconectare de Sursa. Toate aceste sentimente sunt traite de personajul principal din filmul The Shack, in calatoria initiatica pe care o parcurge pana la final.
Filmul The Shack este un film care ne aminteste mai multe adevaruri spirituale:
In primul rand, acela ca nu Dumnezeu ne paraseste, ci noi suntem cei care il parasim pe Dumnezeu.
Noi suntem cei care am luat candva decizia, la nivel de suflet, sa ne separam, la nivel individual si colectiv, de sursa. Si sa traim deconectati.
Si ca Iubirea Divina, fericirea, frumusetea sunt la o respiratie si la o alegere distanta. Indiferent de circumstantele din afara noastra.
De asemenea, ni se aduce aminte ca avem liber arbitru la nivel de suflet. Sigur ca nu pare ca avem liber arbitru cand suntem cuprinsi de durere, neputinta si nu vedem nicio iesire din iadul sufletesc in care traim.
Cum as putea sa aleg eu sa traiesc asa ceva – ne intrebam adesea, scufundati in furie si deznadejde? Aceasta este si intrebarea personajului principal din filmul The Shack, pana in momentul in care reuseste sa vada lucrurile din perspectiva sufletului.
In acelasi timp, liberul arbitru suprem inseamna sa alegem in fiecare moment unde e puterea noastra.
Dam putere sufletului sau programelor care provin din alte surse decat esenta noastra? Dam putere limitarilor sau expansiunii, intunericului sau luminii?
Un film care ne aduce aminte ca perspectiva umana si cea divina sunt adesea realitati paralele.
Ca tendinta de a judeca realitatile sufletului din perspectiva nedreptatii umane, a furiei si din obisnuinta de a judeca din perspectiva dualitatii bine/rau este lucrul care intretine rana de separare si ne hraneste suferinta.
Iluzie sau Adevar
Ca singurul lucru care aduce alinare este conectarea cu Sursa. Sursa este locul in care ne putem lasa hraniti si sustinuti. Dincolo de viata si de moarte, dincolo de ceea ce credem ca e bine sau rau, dincolo de cele mai mari dureri si traume posibile pe care le putem trai ca oameni pe pamant.
Ca exista intotdeauna o perspectiva mai inalta, indiferent cat de mare e confuzia, durerea si iluzia. Ca sufletul ni se poate lumina si inima ni se poate deschide in fiecare moment in care alegem adevarul in locul iluziei.
Daca toate astea par vorbe mari, atunci chiar iti recomand din inima sa urmaresti filmul The Shack. Ca balsam pentru sufletul tau care tanjeste sa traiasca dincolo de rana de separare.
Trebuie sa vad acest film.